Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Job prit la parole et dit:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Ecoutez, écoutez mes paroles, Donnez-moi seulement cette consolation.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Laissez-moi parler, je vous prie; Et, quand j'aurai parlé, tu pourras te moquer.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Est-ce contre un homme que se dirige ma plainte? Et pourquoi mon âme ne serait-elle pas impatiente?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Regardez-moi, soyez étonnés, Et mettez la main sur la bouche.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Quand j'y pense, cela m'épouvante, Et un tremblement saisit mon corps.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Pourquoi les méchants vivent-ils? Pourquoi les voit-on vieillir et accroître leur force?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Leur postérité s'affermit avec eux et en leur présence, Leurs rejetons prospèrent sous leurs yeux.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Dans leurs maisons règne la paix, sans mélange de crainte; La verge de Dieu ne vient pas les frapper.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Leurs taureaux sont vigoureux et féconds, Leurs génisses conçoivent et n'avortent point.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Ils laissent courir leurs enfants comme des brebis, Et les enfants prennent leurs ébats.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Ils chantent au son du tambourin et de la harpe, Ils se réjouissent au son du chalumeau.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Ils passent leurs jours dans le bonheur, Et ils descendent en un instant au séjour des morts.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Ils disaient pourtant à Dieu: Retire-toi de nous; Nous ne voulons pas connaître tes voies.

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Qu'est-ce que le Tout-Puissant, pour que nous le servions? Que gagnerons-nous à lui adresser nos prières?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Quoi donc! ne sont-ils pas en possession du bonheur? -Loin de moi le conseil des méchants!

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Mais arrive-t-il souvent que leur lampe s'éteigne, Que la misère fonde sur eux, Que Dieu leur distribue leur part dans sa colère,

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Qu'ils soient comme la paille emportée par le vent, Comme la balle enlevée par le tourbillon?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Est-ce pour les fils que Dieu réserve le châtiment du père? Mais c'est lui que Dieu devrait punir, pour qu'il le sente;

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

C'est lui qui devrait contempler sa propre ruine, C'est lui qui devrait boire la colère du Tout-Puissant.

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Car, que lui importe sa maison après lui, Quand le nombre de ses mois est achevé?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Est-ce à Dieu qu'on donnera de la science, A lui qui gouverne les esprits célestes?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

L'un meurt au sein du bien-être, De la paix et du bonheur,

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Les flancs chargés de graisse Et la moelle des os remplie de sève;

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

L'autre meurt, l'amertume dans l'âme, Sans avoir joui d'aucun bien.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Et tous deux se couchent dans la poussière, Tous deux deviennent la pâture des vers.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Je sais bien quelles sont vos pensées, Quels jugements iniques vous portez sur moi.

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Vous dites: Où est la maison de l'homme puissant? Où est la tente qu'habitaient les impies?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Mais quoi! n'avez-vous point interrogé les voyageurs, Et voulez-vous méconnaître ce qu'ils prouvent?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Au jour du malheur, le méchant est épargné; Au jour de la colère, il échappe.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Qui lui reproche en face sa conduite? Qui lui rend ce qu'il a fait?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Il est porté dans un sépulcre, Et il veille encore sur sa tombe.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Les mottes de la vallée lui sont légères; Et tous après lui suivront la même voie, Comme une multitude l'a déjà suivie.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Pourquoi donc m'offrir de vaines consolations? Ce qui reste de vos réponses n'est que perfidie.