Proverbs 26

Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Jako sníh v létě, a jako déšť ve žni, tak nepřipadá na blázna čest.

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

Jako vrabec přenáší se, a vlaštovice létá, tak zlořečení bez příčiny nedojde.

Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

Bič na koně, uzda na osla, a kyj na hřbet blázna.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

Neodpovídej bláznu podlé bláznovství jeho, abys i ty jemu nebyl podobný.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

Odpověz bláznu podlé bláznovství jeho, aby sám u sebe nebyl moudrý.

Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

Jako by nohy osekal, bezpráví se dopouští ten, kdož svěřuje poselství bláznu.

Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

Jakož nejednostejní jsou hnátové kulhavého, tak řeč v ústech bláznů.

Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

Jako vložiti kámen do praku, tak jest, když kdo ctí blázna.

Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

Trn, kterýž se dostává do rukou opilého, jest přísloví v ústech bláznů.

Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

Veliký pán stvořil všecko, a dává odplatu bláznu, i odměnu přestupníkům.

Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

Jakož pes navracuje se k vývratku svému, tak blázen opětuje bláznovství své.

Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

Spatřil-li bys člověka, an jest moudrý sám u sebe, naděje o bláznu lepší jest než o takovém.

Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

Říká lenoch: Lev lítý jest na cestě, lev jest v ulici.

Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

Dvéře se obracejí na stežejích svých, a lenoch na lůži svém.

Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

Schovává lenivý ruku svou za ňadra; těžko mu vztáhnouti ji k ústům svým.

Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

Moudřejší jest lenivý u sebe sám, nežli sedm odpovídajících s soudem.

Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

Psa za uši lapá, kdož odcházeje, hněvá se ne v své při.

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

Jako nesmyslný vypouští jiskry a šípy smrtelné,

aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

Tak jest každý, kdož oklamává bližního, a říká: Zdaž jsem nežertoval?

Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

Když není drev, hasne oheň; tak když nebude klevetníka, utichne svár.

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

Uhel mrtvý k roznícení, a drva k ohni, tak člověk svárlivý k roznícení svady.

Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

Slova utrhače jako ubitých, ale však sstupují do vnitřností života.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

Stříbrná trůska roztažená po střepě jsou rtové protivní a srdce zlé.

Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Rty svými za jiného se staví ten, jenž nenávidí, ale u vnitřnosti své skládá lest.

Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

Když se ochotný ukáže řečí svou, nevěř mu; nebo sedmera ohavnost jest v srdci jeho.

Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

Přikrývána bývá nenávist chytře, ale zlost její zjevena bývá v shromáždění.

Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Kdo jámu kopá, do ní upadá, a kdo valí kámen, na něj se obrací.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -

Člověk jazyka ošemetného v nenávisti má ponížené, a ústy úlisnými způsobuje pád.