Job 19

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Tedy odpověděv Job, řekl:

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

Dokudž trápiti budete duši mou, a dotírati na mne řečmi svými?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Již na desetkrát zhaněli jste mne, aniž se stydíte, že se zatvrzujete proti mně.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Ale nechť jest tak, že jsem zbloudil, při mně zůstane blud můj.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

Jestliže se pak vždy proti mně siliti chcete, a obviňujíc mne, za pomoc sobě bráti proti mně potupu mou:

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

Tedy vězte, že Bůh podvrátil mne, a sítí svou otáhl mne.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Nebo aj, volám-li pro nátisk, nemám vyslyšení; křičím-li, není rozsouzení.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Cestu mou zapletl tak, abych nikoli projíti nemohl, a stezky mé temnostmi zastřel.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

Slávu mou se mne strhl, a sňal korunu s hlavy mé.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

Zpodvracel mne všudy vůkol, abych zahynul, a vyvrátil jako strom naději mou.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Nadto zažžel proti mně prchlivost svou, a přičtl mne mezi nepřátely své.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Pročež přitáhše houfové jeho, učinili sobě ke mně cestu, a vojensky se položili okolo stanu mého.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

Bratří mé ode mne vzdálil, a známí moji všelijak se mne cizí.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

Opustili mne příbuzní moji, a známí moji zapomenuli se na mne.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Podruhové domu mého a děvky mé za cizího mne mají, cizozemec jsem před očima jejich.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

Na služebníka svého volám, ale neozývá se, i když ho ústy svými pěkně prosím.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Dýchání mého štítí se manželka má, ačkoli pokorně jí prosím, pro dítky života mého.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Nadto i ti nejšpatnější pohrdají mnou; i když povstanu, utrhají mi.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

V ošklivost mne sobě vzali všickni rádcové moji, a ti, kteréž miluji, obrátili se proti mně.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

K kůži mé jako k masu mému přilnuly kosti mé, kůže při zubích mých toliko v cele zůstala.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Slitujte se nade mnou, slitujte se nade mnou, vy přátelé moji; nebo ruka Boží se mne dotkla.

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Proč mi se protivíte tak jako Bůh silný, a masem mým nemůžte se nasytiti?

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

Ó kdyby nyní sepsány byly řeči mé, ó kdyby v knihu vepsány byly,

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

Anobrž rafijí železnou a olovem na věčnost na skále aby vyryty byly.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

Ačkoli já vím, že vykupitel můj živ jest, a že v den nejposlednější nad prachem se postaví.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

A ač by kůži mou i tělo červi zvrtali, však vždy v těle svém uzřím Boha.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Kteréhož já uzřím sobě, a oči mé spatří jej, a ne jiný, jakkoli zhynula ledví má u vnitřnosti mé.

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Ješto byste říci měli: I pročež ho trápíme? poněvadž základ dobré pře při mně se nalézá.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

Bojte se meče, nebo pomsta za nepravosti jest meč, a vězte, žeť bude soud.