Proverbs 17

Lepszy jest kęs suchego chleba a w pokoju, niżeli pełen dom nabitego bydła ze swarem.
Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -
Sługa roztropny będzie panował nad synem, który jest ku hańbie; a między braćmi będzie dzielił dziedzictwo.
Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
Tygiel srebra a piec złota doświadcza; ale Pan serc dośwadcza.
Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -
Zły pilnuje warg złośliwych, a kłamca słucha języka przewrotnego.
Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -
Kto się naśmiewa z ubogiego, uwłacza stworzycielowi jego; a kto się raduje z upadku czyjego, nie ujdzie pomsty.
Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -
Korona starców są synowie synów ich, a ozdoba synów są ojcowie ich.
Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -
Nie przystoi mowa poważna głupiemu, dopieroż księciu usta kłamliwe.
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -
Jako kamień drogi, tak bywa dar wdzięczny temu, który go bierze; do czegokolwiek zmierzy, zdarzy mu się.
Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -
Kto pokrywa przestępstwo, szuka łaski; ale kto wznawia rzeczy, rozłącza przyjaciół.
Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -
Więcej waży gromienie u roztropnego, niżeli sto plag u głupiego.
O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -
Uporny tylko złego szuka, dla tego poseł okrutny będzie nań zesłany.
Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -
Lepiej jest człowiekowi spotkać się z niedźwiedzicą osierociałą, niżeli z głupim w głupstwie jego.
Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -
Kto oddaje złem za dobre, nie wynijdzie złe z domu jego.
Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -
Kto zaczyna zwadę, jest jako ten, co przekopuje wodę; przetoż niż się zwada rozsili, zaniechaj go.
Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -
Kto usprawiedliwia niezbożnego, a winnym czyni sprawiedliwego, oba jednako są obrzydliwością Panu.
Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -
Cóż po dostatku w ręku głupiego, ponieważ do nabycia mądrości rozumu nie ma?
La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -
Wszelkiego czasu miłuje przyjaciel, a w ucisku stawia się jako brat.
Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -
Człowiek głupi daje rękę, czyniąc rękojemstwo przed twarzą przyjaciela swego.
Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -
Kto miłuje zwadę, miłuje grzech; a kto wynosi usta swe, szuka upadku.
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -
Przewrotny w sercu nie znajduje dobrego; a kto jest przewrotnego języka, wpadnie we złe.
Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -
Kto spłodził głupiego, na smutek swój spłodził go, ani się rozweseli ojciec niemądrego.
Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -
Serce wesołe oczerstwia jako lekarstwo; ale duch sfrasowany wysusza kości.
O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -
Niezbożny potajemnie dar bierze, aby podwrócił ścieszki sądu.
Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -
Na twarzy roztropnego znać mądrość; ale oczy głupiego aż na kraju ziemi.
Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -
Syn głupi żałością jest ojcu swemu, a gorzkością rodzicielce swojej.
Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -
Zaiste nie dobra, winować sprawiedliwego, albo żeby przełożeni kogo dla cnoty bić mieli.
Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -
Kto zawściąga mowy swe, jest umiejętnym; drogiego ducha jest mąż rozumny.
Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -
Gdy głupi milczy, za mądrego poczytany bywa; a który zatula wargi swoje, za rozumnego.
Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.