Job 30

ועתה שחקו עלי צעירים ממני לימים אשר מאסתי אבותם לשית עם כלבי צאני׃

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

גם כח ידיהם למה לי עלימו אבד כלח׃

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

בחסר ובכפן גלמוד הערקים ציה אמש שואה ומשאה׃

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

הקטפים מלוח עלי שיח ושרש רתמים לחמם׃

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

מן גו יגרשו יריעו עלימו כגנב׃

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

בערוץ נחלים לשכן חרי עפר וכפים׃

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

בין שיחים ינהקו תחת חרול יספחו׃

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

בני נבל גם בני בלי שם נכאו מן הארץ׃

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

ועתה נגינתם הייתי ואהי להם למלה׃

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

תעבוני רחקו מני ומפני לא חשכו רק׃

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

כי יתרו פתח ויענני ורסן מפני שלחו׃

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

על ימין פרחח יקומו רגלי שלחו ויסלו עלי ארחות אידם׃

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

נתסו נתיבתי להותי יעילו לא עזר למו׃

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

כפרץ רחב יאתיו תחת שאה התגלגלו׃

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

ההפך עלי בלהות תרדף כרוח נדבתי וכעב עברה ישעתי׃

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

ועתה עלי תשתפך נפשי יאחזוני ימי עני׃

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

לילה עצמי נקר מעלי וערקי לא ישכבון׃

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

ברב כח יתחפש לבושי כפי כתנתי יאזרני׃

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

הרני לחמר ואתמשל כעפר ואפר׃

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

אשוע אליך ולא תענני עמדתי ותתבנן בי׃

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

תהפך לאכזר לי בעצם ידך תשטמני׃

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

תשאני אל רוח תרכיבני ותמגגני תשוה׃

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

כי ידעתי מות תשיבני ובית מועד לכל חי׃

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

אך לא בעי ישלח יד אם בפידו להן שוע׃

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

אם לא בכיתי לקשה יום עגמה נפשי לאביון׃

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

כי טוב קויתי ויבא רע ואיחלה לאור ויבא אפל׃

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

מעי רתחו ולא דמו קדמני ימי עני׃

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

קדר הלכתי בלא חמה קמתי בקהל אשוע׃

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

אח הייתי לתנים ורע לבנות יענה׃

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

עורי שחר מעלי ועצמי חרה מני חרב׃

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

ויהי לאבל כנרי ועגבי לקול בכים׃

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.