Job 20

Tsophar de Naama prit la parole et dit:
Katahi ka whakautua e Topara Naamati; i mea ia,
Mes pensées me forcent à répondre, Et mon agitation ne peut se contenir.
Na kona oku whakaaro i whakahoki kupu ake ai i roto i ahau; na reira ano ahau i hohoro ai.
J'ai entendu des reproches qui m'outragent; Le souffle de mon intelligence donnera la réplique.
Kua rongo ahau i te whakahe moku, e pa ai te whakama ki ahau, a na te wairua o toku ngakau mahara te kupu whakahoki ki ahau.
Ne sais-tu pas que, de tout temps, Depuis que l'homme a été placé sur la terre,
Kahore ranei koe i mohio ki tenei i mua noa atu, i te wa ra ano i whakanohoia ai te tangata ki runga ki te whenua;
Le triomphe des méchants a été court, Et la joie de l'impie momentanée?
He poto te wa e whakamanamana ai te tangata kino, a ko te hari o te tangata atuakore he wheriko kau?
Quand il s'élèverait jusqu'aux cieux, Et que sa tête toucherait aux nues,
Ahakoa eke noa tona nui ki nga rangi, a pa atu tona mahunga ki nga kapua;
Il périra pour toujours comme son ordure, Et ceux qui le voyaient diront: Où est-il?
Ka memeha atu ano ia a ake ake, ka pera ano me tona paru: ko te hunga kua kite i a ia, ka mea, Kei hea ia?
Il s'envolera comme un songe, et on ne le trouvera plus; Il disparaîtra comme une vision nocturne;
Ka rere atu ia ano he moemoea, e kore ano hoki e kitea: ae ka aia atu ia, ano he rekanga kanohi no te po.
L'oeil qui le regardait ne le regardera plus, Le lieu qu'il habitait ne l'apercevra plus.
Ko te kanohi i kite i a ia e kore e kite ano; a heoi ano tirohanga a tona wahi ki a ia.
Ses fils seront assaillis par les pauvres, Et ses mains restitueront ce qu'il a pris par violence.
E whakamanawareka ana tamariki i nga rawakore, ma ona ringa ano e whakahoki ona rawa.
La vigueur de la jeunesse, qui remplissait ses membres, Aura sa couche avec lui dans la poussière.
E ki ana ona wheua i te tamarikitanga; engari ka takoto tahi me ia i roto i te puehu.
Le mal était doux à sa bouche, Il le cachait sous sa langue,
Ahakoa reka te kino i roto i tona mangai, ahakoa huna e ia i raro i tona arero;
Il le savourait sans l'abandonner, Il le retenait au milieu de son palais;
Ahakoa manawapatia noatia e ia, a kahore e mahue i a ia, heoi pupuri tonu i roto i tona mangai;
Mais sa nourriture se transformera dans ses entrailles, Elle deviendra dans son corps un venin d'aspic.
Otira ka puta ke tana kai i roto i ona whekau, ko te au o nga ahipi i roto i a ia.
Il a englouti des richesses, il les vomira; Dieu les chassera de son ventre.
I horomia e ia te taonga, ka ruakina mai ano e ia; ma te Atua e akiri mai i roto i tona kopu.
Il a sucé du venin d'aspic, La langue de la vipère le tuera.
Ka ngotea e ia te huware whakamate o nga ahipi; ka mate ano ia i te arero o te waipera.
Il ne reposera plus ses regards sur les ruisseaux, Sur les torrents, sur les fleuves de miel et de lait.
E kore ia e kite i nga awa, i nga wai rere o te honi, o te pata.
Il rendra ce qu'il a gagné, et n'en profitera plus; Il restituera tout ce qu'il a pris, et n'en jouira plus.
Ko tana i uaua ai ka whakahokia e ia, e kore ano e horomia; ko tana utu ka rite ki ona taonga; e kore ano e koa ki reira.
Car il a opprimé, délaissé les pauvres, Il a ruiné des maisons et ne les a pas rétablies.
Nana hoki i tukino nga rawakore, whakarerea iho; murua ana e ia he whare, a e kore e hanga ano e ia.
Son avidité n'a point connu de bornes; Mais il ne sauvera pas ce qu'il avait de plus cher.
I te mea kahore ia i kite i te tatutanga i roto i a ia, e kore ano etahi o nga mea e matea nuitia ana e ia e mau ki a ia.
Rien n'échappait à sa voracité; Mais son bien-être ne durera pas.
Kahore tetahi mea i toe i kore te horomia e ia; no reira e kore tetahi mea pai ona e mau tonu.
Au milieu de l'abondance il sera dans la détresse; La main de tous les misérables se lèvera sur lui.
I a ia e whiwhi nui nei i te rawa, e rawakore ano ia; ka tae mai ki a ia nga ringa katoa o te hunga kei roto i te mata.
Et voici, pour lui remplir le ventre, Dieu enverra sur lui le feu de sa colère, Et le rassasiera par une pluie de traits.
I a ia ka mea ki te whakaki i tona kopu, ka maka mai e te Atua te kaha o tona riri ki runga ki a ia, a ka ringihia iho ki a ia, i a ia ano e kai ana.
S'il échappe aux armes de fer, L'arc d'airain le transpercera.
Ka rere atu ia i te patu rino, ka tu ia i te kopere parahi, puta pu.
Il arrache de son corps le trait, Qui étincelle au sortir de ses entrailles, Et il est en proie aux terreurs de la mort.
E unuhia ana, kua puta mai i roto i te tinana, ina, puta mai ana te mata wheriko i roto i tona au: kua tau nga wehi ki a ia.
Toutes les calamités sont réservées à ses trésors; Il sera consumé par un feu que n'allumera point l'homme, Et ce qui restera dans sa tente en deviendra la pâture.
Ko te pouri katoa kei te takoto mai mo ana taonga: ka kainga ia e te ahi, kihai i puhia e te tangata; ma reira e pau ai te toenga i roto i tona teneti.
Les cieux dévoileront son iniquité, Et la terre s'élèvera contre lui.
Ka whakakitea mai tona he e nga rangi ka whakatika mai ano te whenua ki a ia.
Les revenus de sa maison seront emportés, Ils disparaîtront au jour de la colère de Dieu.
Ko nga hua o tona whare ka riro: ka rere, ano he wai, ona mea i te ra e riri ai ia.
Telle est la part que Dieu réserve au méchant, Tel est l'héritage que Dieu lui destine.
Ko ta te Atua wahi tenei ma te tangata kino, ko te taonga tupu i kiia e te Atua mona.