Psalms 104

Min sjæl, lov Herren! Herren min Gud, du er såre stor! Du er klædt i Højhed og Herlighed,

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

hyllet i Lys som en Kappe! Himlen spænder du ud som et Telt;

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

du hvælver din Højsal i Vandene, gør Skyerne til din Vogn, farer frem på Vindens Vinger;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Vindene gør du til Sendebud, Ildsluer til dine Tjenere!

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Du fæsted Jorden på dens Grundvolde, aldrig i Evighed rokkes den;

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Verdensdybet hylled den til som en Klædning, Vandene stod over Bjerge.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

For din Trusel flyede de, skræmtes bort ved din Tordenrøst,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

for op ad Bjerge og ned i Dale til det Sted, du havde beredt dem;

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

du satte en Grænse, de ej kommer over, så de ikke igen skal tilhylle Jorden.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Kilder lod du rinde i Dale, hen mellem Bjerge flød de;

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

de læsker al Markens Vildt, Vildæsler slukker deres Tørst;

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

over dem bygger Himlens Fugle, mellem Grenene lyder deres Kvidder.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Fra din Højsal vander du Bjergene, Jorden mættes fra dine Skyer;

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

du lader Græs gro frem til Kvæget og Urter til Menneskets Tjeneste, så du frembringer Brød af Jorden

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

og Vin, der glæder Menneskets Hjerte, og lader Ansigtet glinse af Olie, og Brødet skal styrke Menneskets Hjerte.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

HERRENs Træer bliver mætte, Libanons Cedre, som han har plantet,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

hvor Fuglene bygger sig Rede; i Cypresser har Storken sin Bolig.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Højfjeldet er for Stenbukken, Klipperne Grævlingens Tilflugt.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Du skabte Månen for Festernes Skyld, Solen kender sin Nedgangs Tid;

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

du sender Mørke, Natten kommer, da rører sig alle Skovens Dyr;

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

de unge Løver brøler efter Rov, de kræver deres Føde af Gud.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

De sniger sig bort, når Sol står op, og lægger sig i deres Huler;

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Mennesket går til sit Dagværk, ud til sin Gerning, til Kvæld falder på.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Hvor mange er dine Gerninger, HERRE, du gjorde dem alle med Visdom; Jorden er fuld af, hvad du har skabt!

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Der er Havet, stort og vidt, der vrimler det uden Tal af Dyr, både små og store;

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Skibene farer der, Livjatan, som du danned til Leg deri.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

De bier alle på dig, at du skal give dem Føde i Tide;

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

du giver dem den, og de sanker, du åbner din Hånd, og de mættes med godt.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Du skjuler dit Åsyn, og de forfærdes; du tager deres Ånd, og de dør og vender tilbage til Støvet;

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

du sender din Ånd, og de skabes, Jordens Åsyn fornyer du.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

HERRENs Herlighed vare evindelig, HERREN glæde sig ved sine Værker!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Et Blik fra ham, og Jorden skælver, et Stød fra ham, og Bjergene ryger

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Jeg vil synge for HERREN, så længe jeg lever, lovsynge min Gud, den Tid jeg er til.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Min Sang være ham til Behag, jeg har min Glæde i HERREN.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Måtte Syndere svinde fra Jorden og gudløse ikke mer være til! Min Sjæl, lov HERREN! Halleluja!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!