Job 20

Sofar iz Naamata progovori tad i reče:

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

"Misli me tjeraju da ti odgovorim, i zato u meni vri to uzbuđenje

,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

dok slušam ukore koji me sramote, al' odgovor mudar um će moj već naći.

Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

Zar tebi nije od davnine poznato, otkad je čovjek na zemlju stavljen bio,

Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

da je kratka vijeka radost opakoga, da kao tren prođe sreća bezbožnička.

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Pa ako stasom i do neba naraste, ako mu se glava dotakne oblaka,

Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

poput utvare on zauvijek nestaje; koji ga vidješe kažu: 'Gdje je sad on?'

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Kao san bez traga on se rasplinjuje, nestaje ga kao priviđenja noćnog.

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Nijedno ga oko više gledat neće, niti će ga mjesto njegovo vidjeti

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

Njegovu će djecu gonit' siromasi: rukama će svojim vraćati oteto.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

Kosti su njegove bujale mladošću; gle, zajedno s njome pokošen je sada.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

Zlo bijaše slatko njegovim ustima te ga je pod svojim jezikom skrivao;

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

sladio se pazeć' da ga ne proguta i pod nepcem svojim zadržavao ga.

îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

Ali hrana ta mu trune u utrobi, otrovom zmijskim u crijevima postaje.

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Blago progutano mora izbljuvati. Bog će ga istjerat' njemu iz utrobe.

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

Iz zmijine glave otrov je sisao: sada umire od jezika gujina.

Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

Potoke ulja on gledat' više neće, ni vidjet' gdje rijekom med i mlijeko teku.

Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

Vratit će dobitak ne okusivši ga, neće uživat' u plodu trgovine.

va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

Jer je sirotinju gnjeo i tlačio, otimao kuće koje ne sazida,

căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

jer ne bješe kraja požudi njegovoj, njegova ga blaga neće izbaviti.

Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

Jer mu proždrljivost ništa ne poštedi, ni sreća njegova dugo trajat neće.

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

Sred izobilja u škripcu će se naći, svom će snagom na nj se oboriti bijeda.

În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

I dok hranom bude trbuh svoj punio, Bog će na nj pustiti jarost svoga gnjeva, sasut' dažd strelica na meso njegovo.

Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

Ako i izmakne gvozdenom oružju, luk će mjedeni njega prostrijeliti.

Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

Strijelu bi izvuk'o, al' mu probi leđa, a šiljak blistavi viri mu iz žuči. Kamo god krenuo, strepnje ga vrebaju,

Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

na njega tmine sve tajom očekuju. Vatra ga ništi, ni od kog zapaljena, i proždire sve pod njegovim šatorom.

Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

Gle, nebo krivicu njegovu otkriva i čitava zemlja na njega se diže.

Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

Njegovu će kuću raznijeti poplava, otplaviti je u dan Božje jarosti.

Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

Takvu sudbinu Bog priprema zlikovcu i takvu baštinu on mu dosuđuje."

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``