Job 21

Job progovori i reče:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Slušajte, slušajte dobro što ću reći, utjehu mi takvu barem udijelite.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Otrpite da riječ jednu ja izrečem, kad završim, tad se rugajte slobodno.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Zar protiv čovjeka dižem ja optužbu? Kako da strpljenje onda ne izgubim?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Pogledajte na me: užas će vas spopast', rukom ćete svoja zakloniti usta;

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

pomislim li na to, prestravim se i sam i čitavim svojim tad protrnem tijelom.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Zašto na životu ostaju zlikovci i, što su stariji, moćniji bivaju?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Potomstvo njihovo s njima napreduje a izdanci im se množe pred očima.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Strah nikakav kuće njihove ne mori i šiba ih Božja ostavlja na miru.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Njihovi bikovi plode pouzdano, krave im se tele i ne jalove se.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

K'o jagnjad djeca im slobodno skakuću, veselo igraju njihovi sinovi.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Oni pjevaju uz harfe i bubnjeve i vesele se uz zvukove svirale.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Dane svoje završavaju u sreći, u Podzemlje oni silaze spokojno.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

A govorili su Bogu: 'Ostavi nas, ne želimo znati za tvoje putove!

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

TÓa tko je Svesilni da njemu služimo i kakva nam korist da ga zazivamo?'

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Zar svoju sreću u ruci ne imahu, makar do Njega ne drže ništa oni?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Zar se luč opakog kada ugasila? Zar se na njega oborila nesreća? Zar mu u gnjevu svom On skroji sudbinu?

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Zar je kao slama na vjetru postao, kao pljeva koju vihor svud raznosi?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Hoće l' ga kaznit' Bog u njegovoj djeci? Ne, njega nek' kazni da sam to osjeti!

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Vlastitim očima nek' rasap svoj vidi, neka se napije srdžbe Svesilnoga!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

TÓa što poslije smrti on za dom svoj mari kad će se presjeć' niz njegovih mjeseci?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Ali tko će Boga učiti mudrosti, njega koji sudi najvišim bićima?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Jedan umire u punom blagostanju, bez briga ikakvih, u potpunom miru,

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

bokova od pretiline otežalih i kostiju sočne moždine prepunih.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

A drugi umire s gorčinom u duši, nikad nikakve ne okusivši sreće.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Obojica leže zajedno u prahu, crvi ih jednako prekrivaju oba.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

O, znam dobro kakve vaše su namjere, kakve zlosti protiv mene vi snujete.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Jer pitate: 'Gdje je kuća plemićeva, šator u kojem stanovahu opaki?'

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Niste li na cesti putnike pitali, zar njihovo svjedočanstvo ne primate:

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

'Opaki je u dan nesreće pošteđen i u dan Božje jarosti veseo je.'

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Al' na postupcima tko će mu predbacit' i tko će mu vratit' što je počinio?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

A kad ga na kraju na groblje odnesu, na grobni mu humak postavljaju stražu.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Lake su mu grude zemlje u dolini dok za njime ide čitavo pučanstvo.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

O, kako su vaše utjehe isprazne! Kakva su prijevara vaši odgovori!"

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``