Psalms 104

(По слав. 103) Благославяй ГОСПОДА, душо моя! ГОСПОДИ, Боже мой, Ти си много велик, облечен си с величие и блясък.

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Ти си, който се покрива със светлина като с наметало и простира небесата като завеса,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

който гради превъзвишените Си заселища във водите, който прави облаците Своя колесница, който се носи на крилете на вятъра,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

който прави ангелите Си ветрове и служителите Си — пламтящ огън.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Той е основал земята на основите й, тя няма да се поклати до века.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Покрил си я с бездната като с дреха, водите застанаха над планините.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

При Твоето смъмряне те побягнаха, при гласа на гърма Ти се спуснаха в бяг.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Планините се издигнаха, долините се снишиха на мястото, което си определил за тях.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Поставил си граница, така че да не могат да преминат, и те няма да се върнат и да покрият земята.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Ти си, който изпраща извори в долините и те текат между планините.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Поят всички животни на полето и дивите магарета утоляват жаждата си.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

При тях обитават небесните птици и пеят между клоните.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Ти си, който напоява планините от превъзвишените Си заселища и земята се насища с плода на делата Ти.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Ти си, който кара тревата да расте за добитъка и полската трева — за служба на човека, за да изважда храна от земята,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

и вино, което весели сърцето на човека, така че да прави да блести лицето му като от масло, и хляб, който подкрепя сърцето на човека.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Дърветата на ГОСПОДА се наситиха, ливанските кедри, които Той е насадил,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

където птиците свиват гнездата си и щъркелът, чийто дом са елхите.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Високите планини са за дивите кози, канарите са убежище за скокливите мишки.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Той е направил луната за определяне на времената и слънцето знае залеза си.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Ти спускаш тъмнина и става нощ, в нея ходят всички горски зверове.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Лъвчетата реват за плячка и искат храната си от Бога.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Слънцето изгрява, те се оттеглят и лягат в бърлогите си.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Човекът излиза на работата си и на труда си до вечерта.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

ГОСПОДИ, колко многобройни са Твоите дела! Всички тях Ти си извършил с мъдрост. Земята е пълна с Твоите творения.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ето голямото и широко море, там гъмжат безброй живи същества — малки и големи.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Там се движат корабите, левиатанът, който си създал да играе в него.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Всички тези чакат Теб — да им дадеш храната им на времето й.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Ти им даваш и те събират, отваряш ръката Си и те се насищат с добро.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Скриваш лицето Си и те се смущават, отнемаш дъха им и те издъхват и се връщат в пръстта си.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Изпращаш Духа Си и те се създават, и подновяваш лицето на земята.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Нека бъде вечна славата на ГОСПОДА, нека се радва ГОСПОД в делата Си!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Той е, който поглежда към земята и тя трепери, докосва планините и те димят.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Ще пея на ГОСПОДА, докато съм жив, ще пея псалми на моя Бог, докато съществувам.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Нека Му бъде угодно размишлението ми. Ще се радвам в ГОСПОДА!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Нека изчезнат грешните на земята и безбожните да ги няма вече. Благославяй ГОСПОДА, душо моя! Алилуя!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!