Job 9

9:1

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

9:2

,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

9:3

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

9:4

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

9:5

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

9:6

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

9:7

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

9:8

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9:9

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

9:10

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

9:11

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

9:12

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

9:13

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

9:14

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

9:15

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

9:16

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

9:17

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

9:18

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

9:19

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

9:20

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

9:21

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

9:22

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

9:23

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

9:24

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

9:25

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

9:26

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

9:27

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

9:28

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

9:29

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

9:30

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

9:31

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

9:32

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

9:33

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

9:34

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

9:35

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.