Job 28

Gümüş maden ocağından elde edilir, Altını arıtmak için de bir yer vardır.
Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Demir topraktan çıkarılır, Bakırsa taştan.
Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
İnsan karanlığa son verir, Koyu karanlığın, ölüm gölgesinin taşlarını Son sınırına kadar araştırır.
Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
Maden kuyusunu insanların oturduğu yerden uzakta açar, İnsan ayağının unuttuğu yerlerde, Herkesten uzak iplere sarılıp sallanır.
Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
Ekmek topraktan çıkar, Toprağın altı ise yanmış, altüst olmuştur.
Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
Kayalarından laciverttaşı çıkar, Yüzeyi altın tozunu andırır.
pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
Yırtıcı kuş yolu bilmez, Doğanın gözü onu görmemiştir.
Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
Güçlü hayvanlar oraya ayak basmamış, Aslan oradan geçmemiştir.
cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
Madenci elini çakmak taşına uzatır, Dağları kökünden altüst eder.
Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
Kayaların içinden tüneller açar, Gözleri değerli ne varsa görür.
Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
Irmakların kaynağını tıkar, Gizli olanı ışığa çıkarır.
Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
Ama bilgelik nerede bulunur? Aklın yeri neresi?
Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
İnsan onun değerini bilmez, Yaşayanlar diyarında ona rastlanmaz.
Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
Engin, “Bende değil” der, Deniz, “Yanımda değil.”
Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
Onun bedeli saf altınla ödenmez, Değeri gümüşle ölçülmez.
Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
Ona Ofir altınıyla, değerli oniksle, Laciverttaşıyla değer biçilmez.
nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Ne altın ne cam onunla karşılaştırılabilir, Saf altın kaplara değişilmez.
Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Yanında mercanla billurun sözü edilmez, Bilgeliğin değeri mücevherden üstündür.
Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
Kûş topazı onunla denk sayılmaz, Saf altınla ona değer biçilmez.
Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
Öyleyse bilgelik nereden geliyor? Aklın yeri neresi?
De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
O bütün canlıların gözünden uzaktır, Gökte uçan kuşlardan bile saklıdır.
Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
Yıkım’la Ölüm: “Kulaklarımız ancak fısıltısını duydu” der.
Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
Onun yolunu Tanrı anlar, Yerini bilen O’dur.
Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
Çünkü O yeryüzünün uçlarına kadar bakar, Göklerin altındaki her şeyi görür.
Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
Rüzgara güç verdiği, Suları ölçtüğü,
Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
Yağmura kural koyduğu, Yıldırıma yol açtığı zaman,
cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
Bilgeliği görüp değerini biçti, Onu onaylayıp araştırdı.
atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
[] İnsana, “İşte Rab korkusu, bilgelik budur” dedi, “Kötülükten kaçınmak akıllılıktır.”
Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`