Job 28

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Gümüş maden ocağından elde edilir, Altını arıtmak için de bir yer vardır.
Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
Demir topraktan çıkarılır, Bakırsa taştan.
Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
İnsan karanlığa son verir, Koyu karanlığın, ölüm gölgesinin taşlarını Son sınırına kadar araştırır.
Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
Maden kuyusunu insanların oturduğu yerden uzakta açar, İnsan ayağının unuttuğu yerlerde, Herkesten uzak iplere sarılıp sallanır.
Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
Ekmek topraktan çıkar, Toprağın altı ise yanmış, altüst olmuştur.
pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
Kayalarından laciverttaşı çıkar, Yüzeyi altın tozunu andırır.
Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
Yırtıcı kuş yolu bilmez, Doğanın gözü onu görmemiştir.
cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
Güçlü hayvanlar oraya ayak basmamış, Aslan oradan geçmemiştir.
Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
Madenci elini çakmak taşına uzatır, Dağları kökünden altüst eder.
Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
Kayaların içinden tüneller açar, Gözleri değerli ne varsa görür.
Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
Irmakların kaynağını tıkar, Gizli olanı ışığa çıkarır.
Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
Ama bilgelik nerede bulunur? Aklın yeri neresi?
Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
İnsan onun değerini bilmez, Yaşayanlar diyarında ona rastlanmaz.
Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
Engin, “Bende değil” der, Deniz, “Yanımda değil.”
Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
Onun bedeli saf altınla ödenmez, Değeri gümüşle ölçülmez.
nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Ona Ofir altınıyla, değerli oniksle, Laciverttaşıyla değer biçilmez.
Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Ne altın ne cam onunla karşılaştırılabilir, Saf altın kaplara değişilmez.
Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
Yanında mercanla billurun sözü edilmez, Bilgeliğin değeri mücevherden üstündür.
Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
Kûş topazı onunla denk sayılmaz, Saf altınla ona değer biçilmez.
De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
Öyleyse bilgelik nereden geliyor? Aklın yeri neresi?
Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
O bütün canlıların gözünden uzaktır, Gökte uçan kuşlardan bile saklıdır.
Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
Yıkım’la Ölüm: “Kulaklarımız ancak fısıltısını duydu” der.
Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
Onun yolunu Tanrı anlar, Yerini bilen O’dur.
Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
Çünkü O yeryüzünün uçlarına kadar bakar, Göklerin altındaki her şeyi görür.
Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
Rüzgara güç verdiği, Suları ölçtüğü,
cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
Yağmura kural koyduğu, Yıldırıma yol açtığı zaman,
atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
Bilgeliği görüp değerini biçti, Onu onaylayıp araştırdı.
Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`
[] İnsana, “İşte Rab korkusu, bilgelik budur” dedi, “Kötülükten kaçınmak akıllılıktır.”