Proverbs 14

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

Toda mulher sábia edifica a sua casa; a insensata, porém, derruba-a com as suas mãos.

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

Quem anda na sua retidão teme ao Senhor; mas aquele que é perverso nos seus caminhos despreza-o.

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Na boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios do sábio preservá-lo-ão.

Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

Onde não há bois, a manjedoura está vazia; mas pela força do boi há abundância de colheitas.

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

A testemunha verdadeira não mentirá; a testemunha falsa, porém, se desboca em mentiras.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

O escarnecedor busca sabedoria, e não a encontra; mas para o prudente o conhecimento é fácil.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

Vai-te da presença do homem insensato, pois nele não acharás palavras de ciência.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

A sabedoria do prudente é entender o seu caminho; porém a estultícia dos tolos é enganar.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

A culpa zomba dos insensatos; mas os retos têm o favor de Deus.

Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

O coração conhece a sua própria amargura; e o estranho não participa da sua alegria.

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

A casa dos ímpios se desfará; porém a tenda dos retos florescerá.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Há um caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele conduz à morte.

De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Até no riso terá dor o coração; e o fim da alegria é tristeza.

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

Dos seus próprios caminhos se fartará o infiel de coração, como também o homem bom se contentará dos seus.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

O simples dá crédito a tudo; mas o prudente atenta para os seus passos.

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

O sábio teme e desvia-se do mal, mas o tolo é arrogante e dá-se por seguro.

Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Quem facilmente se ira fará doidices; mas o homem discreto é paciente;

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Os simples herdam a estultícia; mas os prudentes se coroam de conhecimento.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

Os maus inclinam-se perante os bons; e os ímpios diante das portas dos justos.

Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

O pobre é odiado até pelo seu vizinho; mas os amigos dos ricos são muitos.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

O que despreza ao seu vizinho peca; mas feliz é aquele que se compadece dos pobres.

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Porventura não erram os que maquinam o mal? Mas há beneficência e fidelidade para os que planejam o bem.

Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

Em todo trabalho há proveito; meras palavras, porém, só encaminham para a penúria.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

A coroa dos sábios é a sua riqueza; porém a estultícia dos tolos não passa de estultícia.

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

A testemunha verdadeira livra as almas; mas o que fala mentiras é traidor.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

No temor do Senhor há firme confiança; e os seus filhos terão um lugar de refúgio.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

O temor do Senhor é uma fonte de vida, para o homem se desviar dos laços da morte.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

Na multidão do povo está a glória do rei; mas na falta de povo está a ruína do príncipe.

Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

Quem é tardio em irar-se é grande em entendimento; mas o que é de ânimo precipitado exalta a loucura.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

O coração tranquilo é a vida da carne; a inveja, porém, é a podridão dos ossos.

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

O que oprime ao pobre insulta ao seu Criador; mas honra-o aquele que se compadece do necessitado.

Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

O ímpio é derrubado pela sua malícia; mas o justo até na sua morte acha refúgio.

Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

No coração do prudente repousa a sabedoria; mas no coração dos tolos não é conhecida.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

A justiça exalta as nações; mas o pecado é o opróbrio dos povos.

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

O favor do rei é concedido ao servo que procede sabiamente; mas sobre o que procede indignamente cairá o seu furor.