Job 19

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Job prit la parole et dit:

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

Jusques à quand affligerez-vous mon âme, Et m'écraserez-vous de vos discours?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Voilà dix fois que vous m'outragez; N'avez-vous pas honte de m'étourdir ainsi?

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Si réellement j'ai péché, Seul j'en suis responsable.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

Pensez-vous me traiter avec hauteur? Pensez-vous démontrer que je suis coupable?

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

Sachez alors que c'est Dieu qui me poursuit, Et qui m'enveloppe de son filet.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Voici, je crie à la violence, et nul ne répond; J'implore justice, et point de justice!

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Il m'a fermé toute issue, et je ne puis passer; Il a répandu des ténèbres sur mes sentiers.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

Il m'a dépouillé de ma gloire, Il a enlevé la couronne de ma tête.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

Il m'a brisé de toutes parts, et je m'en vais; Il a arraché mon espérance comme un arbre.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Il s'est enflammé de colère contre moi, Il m'a traité comme l'un de ses ennemis.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Ses troupes se sont de concert mises en marche, Elles se sont frayé leur chemin jusqu'à moi, Elles ont campées autour de ma tente.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

Il a éloigné de moi mes frères, Et mes amis se sont détournés de moi;

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

Je suis abandonné de mes proches, Je suis oublié de mes intimes.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Je suis un étranger pour mes serviteurs et mes servantes, Je ne suis plus à leurs yeux qu'un inconnu.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

J'appelle mon serviteur, et il ne répond pas; Je le supplie de ma bouche, et c'est en vain.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Mon humeur est à charge à ma femme, Et ma plainte aux fils de mes entrailles.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Je suis méprisé même par des enfants; Si je me lève, je reçois leurs insultes.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

Ceux que j'avais pour confidents m'ont en horreur, Ceux que j'aimais se sont tournés contre moi.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Mes os sont attachés à ma peau et à ma chair; Il ne me reste que la peau des dents.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Ayez pitié, ayez pitié de moi, vous, mes amis! Car la main de Dieu m'a frappé.

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Pourquoi me poursuivre comme Dieu me poursuit? Pourquoi vous montrer insatiables de ma chair?

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

Oh! je voudrais que mes paroles fussent écrites, Qu'elles fussent écrites dans un livre;

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

Je voudrais qu'avec un burin de fer et avec du plomb Elles fussent pour toujours gravées dans le roc...

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

Mais je sais que mon rédempteur est vivant, Et qu'il se lèvera le dernier sur la terre.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

Quand ma peau sera détruite, il se lèvera; Quand je n'aurai plus de chair, je verrai Dieu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Je le verrai, et il me sera favorable; Mes yeux le verront, et non ceux d'un autre; Mon âme languit d'attente au dedans de moi.

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Vous direz alors: Pourquoi le poursuivions-nous? Car la justice de ma cause sera reconnue.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

Craignez pour vous le glaive: Les châtiments par le glaive sont terribles! Et sachez qu'il y a un jugement.