Proverbs 7

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
يَا ابْنِي، احْفَظْ كَلاَمِي وَاذْخَرْ وَصَايَايَ عِنْدَكَ.
Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
احْفَظْ وَصَايَايَ فَتَحْيَا، وَشَرِيعَتِي كَحَدَقَةِ عَيْنِكَ.
Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
اُرْبُطْهَا عَلَى أَصَابِعِكَ. اكْتُبْهَا عَلَى لَوْحِ قَلْبِكَ.
Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
قُلْ لِلْحِكْمَةِ: «أَنْتِ أُخْتِي» وَادْعُ الْفَهْمَ ذَا قَرَابَةٍ.
ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
لِتَحْفَظَكَ مِنَ الْمَرْأَةِ الأَجْنَبِيَّةِ، مِنَ الْغَرِيبَةِ الْمَلِقَةِ بِكَلاَمِهَا.
Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
لأَنِّي مِنْ كُوَّةِ بَيْتِي، مِنْ وَرَاءِ شُبَّاكِي تَطَلَّعْتُ،
Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
فَرَأَيْتُ بَيْنَ الْجُهَّالِ، لاَحَظْتُ بَيْنَ الْبَنِينَ غُلاَمًا عَدِيمَ الْفَهْمِ،
Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
عَابِرًا فِي الشَّارِعِ عِنْدَ زَاوِيَتِهَا، وَصَاعِدًا فِي طَرِيقِ بَيْتِهَا.
Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
فِي الْعِشَاءِ، فِي مَسَاءِ الْيَوْمِ، فِي حَدَقَةِ اللَّيْلِ وَالظَّلاَمِ.
Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
وَإِذَا بِامْرَأَةٍ اسْتَقْبَلَتْهُ فِي زِيِّ زَانِيَةٍ، وَخَبِيثَةِ الْقَلْبِ.
Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
صَخَّابَةٌ هِيَ وَجَامِحَةٌ. فِي بَيْتِهَا لاَ تَسْتَقِرُّ قَدَمَاهَا.
cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
تَارَةً فِي الْخَارِجِ، وَأُخْرَى فِي الشَّوَارِعِ، وَعِنْدَ كُلِّ زَاوِيَةٍ تَكْمُنُ.
Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
فَأَمْسَكَتْهُ وَقَبَّلَتْهُ. أَوْقَحَتْ وَجْهَهَا وَقَالَتْ لَهُ:
,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
«عَلَيَّ ذَبَائِحُ السَّلاَمَةِ. الْيَوْمَ أَوْفَيْتُ نُذُورِي.
De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
فَلِذلِكَ خَرَجْتُ لِلِقَائِكَ، لأَطْلُبَ وَجْهَكَ حَتَّى أَجِدَكَ.
Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
بِالدِّيبَاجِ فَرَشْتُ سَرِيرِي، بِمُوَشَّى كَتَّانٍ مِنْ مِصْرَ.
mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
عَطَّرْتُ فِرَاشِي بِمُرّ وَعُودٍ وَقِرْفَةٍ.
Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
هَلُمَّ نَرْتَوِ وُدًّا إِلَى الصَّبَاحِ. نَتَلَذَّذُ بِالْحُبِّ.
Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
لأَنَّ الرَّجُلَ لَيْسَ فِي الْبَيْتِ. ذَهَبَ فِي طَرِيق بَعِيدَةٍ.
a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
أَخَذَ صُرَّةَ الْفِضَّةِ بِيَدِهِ. يَوْمَ الْهِلاَلِ يَأْتِي إِلَى بَيْتِهِ».
Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
أَغْوَتْهُ بِكَثْرَةِ فُنُونِهَا، بِمَلْثِ شَفَتَيْهَا طَوَّحَتْهُ.
De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
ذَهَبَ وَرَاءَهَا لِوَقْتِهِ، كَثَوْرٍ يَذْهَبُ إِلَى الذَّبْحِ، أَوْ كَالْغَبِيِّ إِلَى قَيْدِ الْقِصَاصِ،
ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
حَتَّى يَشُقَّ سَهْمٌ كَبِدَهُ. كَطَيْرٍ يُسْرِعُ إِلَى الْفَخِّ وَلاَ يَدْرِي أَنَّهُ لِنَفْسِهِ.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
وَالآنَ أَيُّهَا الأَبْنَاءُ اسْمَعُوا لِي وَأَصْغُوا لِكَلِمَاتِ فَمِي:
Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
لاَ يَمِلْ قَلْبُكَ إِلَى طُرُقِهَا، وَلاَ تَشْرُدْ فِي مَسَالِكِهَا.
Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
لأَنَّهَا طَرَحَتْ كَثِيرِينَ جَرْحَى، وَكُلُّ قَتْلاَهَا أَقْوِيَاءُ.
Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
طُرُقُ الْهَاوِيَةِ بَيْتُهَا، هَابِطَةٌ إِلَى خُدُورِ الْمَوْتِ.