Job 30

E ora servo di zimbello a dei più giovani di me, i cui padri non mi sarei degnato di mettere fra i cani del mio gregge!

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

E a che m’avrebbe servito la forza delle lor mani? Gente incapace a raggiungere l’età matura,

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

smunta dalla miseria e dalla fame, ridotta a brucare il deserto, la terra da tempo nuda e desolata,

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

strappando erba salsa presso ai cespugli, ed avendo per pane radici di ginestra.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Sono scacciati di mezzo agli uomini, grida lor dietro la gente come dietro al ladro,

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

abitano in burroni orrendi, nelle caverne della terra e fra le rocce;

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

ragliano fra i cespugli, si sdraiano alla rinfusa sotto i rovi;

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

gente da nulla, razza senza nome, cacciata via dal paese a bastonate.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

E ora io sono il tema delle loro canzoni, il soggetto dei loro discorsi.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Mi aborrono, mi fuggono, non si trattengono dallo sputarmi in faccia.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Non han più ritegno, m’umiliano, rompono ogni freno in mia presenza.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Questa genia si leva alla mia destra, m’incalzano, e si appianano le vie contro di me per distruggermi.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Hanno sovvertito il mio cammino, lavorano alla mia ruina, essi che nessuno vorrebbe soccorrere!

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

S’avanzano come per un’ampia breccia, si precipitano innanzi in mezzo alle ruine.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Terrori mi si rovesciano addosso; l’onor mio è portato via come dal vento, è passata come una nube la mia felicità.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

E ora l’anima mia si strugge in me, m’hanno còlto i giorni dell’afflizione.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

La notte mi trafigge, mi stacca l’ossa, e i dolori che mi rodono non hanno posa.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Per la gran violenza del mio male la mia veste si sforma, mi si serra addosso come la tunica.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Iddio m’ha gettato nel fango, e rassomiglio alla polvere e alla cenere.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Io grido a te, e tu non mi rispondi; ti sto dinanzi, e tu mi stai a considerare!

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Ti sei mutato in nemico crudele verso di me; mi perseguiti con la potenza della tua mano.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Mi levi per aria, mi fai portar via dal vento, e mi annienti nella tempesta.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Giacché, lo so, tu mi meni alla morte, alla casa di convegno di tutti i viventi.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Ma chi sta per perire non protende la mano? e nell’angoscia sua non grida al soccorso?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Non piangevo io forse per chi era nell’avversità? l’anima mia non era ella angustiata per il povero?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Speravo il bene, ed è venuto il male; aspettavo la luce, ed è venuta l’oscurità!

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Le mie viscere bollono e non hanno requie, son venuti per me giorni d’afflizione.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Me ne vo tutto annerito, ma non dal sole; mi levo in mezzo alla raunanza, e grido aiuto;

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

son diventato fratello degli sciacalli, compagno degli struzzi.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

La mia pelle è nera, e cade a pezzi; le mie ossa son calcinate dall’arsura.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

La mia cetra non dà più che accenti di lutto, e la mia zampogna voce di pianto.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.