Job 22

Ekparolis Elifaz, la Temanano, kaj diris:
Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
Ĉu Dion povas instrui homo? Ĉu povas Lin instrui eĉ saĝulo?
,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
Ĉu por la Plejpotenculo tio estas utila, se vi estas virta? Kaj ĉu Li havas profiton de tio, se via konduto estas pia?
Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
Ĉu pro timo antaŭ vi Li disputos kun vi, Iros kun vi al juĝo?
Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
Via malvirteco estas ja granda, Kaj viaj malbonagoj ne havas finon.
Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
Vi prenis de viaj fratoj garantiaĵon vane, De preskaŭ-nuduloj vi deprenis la vestojn;
Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
Al laculo vi ne donis akvon por trinki, Kaj al malsatulo vi rifuzis panon;
Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.
Per forta brako vi akiris teron, Kaj dank’ al eminenteco vi loĝis sur ĝi;
Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
Vidvinojn vi foririgis kun nenio, Kaj la brakojn de orfoj vi frakasis.
Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.
Pro tio ĉirkaŭe de vi estas kaptiloj, Kaj subita teruro vin timigas.
Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
Aŭ pro mallumo vi nenion vidas, Kaj multego da akvo vin kovris?
Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
Ĉu ne estas Dio tie alte en la ĉielo? Rigardu la stelojn, kiel alte ili estas.
Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
Kaj vi diras: Kion scias Dio? Ĉu Li povas juĝi en mallumo?
Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?
La nuboj kovras Lin, kaj Li ne vidas; Kaj Li nur rondiras en la rondo de la ĉielo.
Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`
Ĉu vi konservas la vojon antikvan, Kiun iradis homoj malpiaj,
Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,
Kiuj estis kaptitaj antaŭtempe, Kaj kies grundo disverŝiĝis kiel rivero,
cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
Kiuj parolis al Dio: Foriru de ni! Kion povas fari al ni la Plejpotenculo?
Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`
Kvankam Li plenigis iliajn domojn per bonaĵo. Sed la pensmaniero de malvirtuloj estas malproksima de mi.
Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -
La virtuloj vidos kaj ĝojos; La senkulpulo mokos ilin:
Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei
Certe malaperis nia kontraŭulo, Kaj kio restis, tion ekstermis fajro.
şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`
Interkonsentu do kun Li, kaj vi havos pacon; Per tio venos al vi bono.
Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.
Prenu el Lia buŝo instruon, Kaj metu Liajn vortojn en vian koron.
Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
Se vi revenos al la Plejpotenculo, vi estos konstruita; Forigu malpiaĵon el via tendo.
Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
Ĵetu en la polvon la multekostan metalon, Kaj la Ofiran oron sur la ŝtonojn de la torentoj;
Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
Tiam la Plejpotenculo estos via oro kaj via brilanta arĝento;
Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
Ĉar tiam vi havos vian plezuron en la Plejpotenculo, Kaj vi levos al Dio vian vizaĝon;
Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
Vi preĝos al Li, kaj Li vin aŭskultos; Kaj viajn sanktajn promesojn vi plenumos;
Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
Se vi ion decidos, ĝi plenumiĝos ĉe vi; Kaj super viaj vojoj brilos lumo.
Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
Ĉar tiujn, kiuj humiliĝis, Li altigos; Kaj kiu mallevas la okulojn, tiu estos savita.
Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
Ankaŭ tiun, kiu ne estis senkulpa, Li savos; Tia estos savita pro la pureco de viaj manoj.
El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``