Psalms 104

Dobrořeč duše má Hospodinu. Hospodine Bože můj, velmi jsi veliký, velebnost a krásu jsi oblékl.

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Přioděls se světlem jako rouchem, roztáhls nebesa jako kortýnu.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Kterýž sklenul na vodách paláce své, kterýž užívá hustých oblaků místo vozů, a vznáší se na peří větrovém.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Kterýž činí posly své duchy, služebníky své oheň plápolající.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Založil zemi na sloupích jejich, tak že se nepohne na věky věků.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Propastí jako rouchem byl jsi ji přioděl, i nad horami stály vody.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

K žehrání tvému rozběhly se, před hřmotem hromu tvého pospíšily,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

(Vystoupily hory, snížilo se údolí), na místo, kteréž jsi jim založil.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Meze jsi položil, aby jich nepřestupovaly, ani se navracovaly k přikrývání země.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Kterýž vypouštíš potoky přes údolé, aby tekli mezi horami,

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

A nápoj dávali všechněm živočichům polním. Tuť uhašují oslové divocí žízeň svou.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Při nich hnízdí se ptactvo nebeské, a z prostřed ratolestí hlas svůj vydává.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Kterýž svlažuješ hory z výsostí svých, aby ovocem činů tvých sytila se země.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Dáváš, aby rostla tráva dobytku, a bylina ku potřebě člověku, abys tak vyvodil chléb z země,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

A víno, jenž obveseluje srdce člověka. Činí, aby se stkvěla tvář od oleje, ano i pokrmem zdržuje život lidský.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Nasyceno bývá i dříví Hospodinovo, cedrové Libánští, kteréž štípil.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Na nichž se ptáci hnízdí, i čáp příbytek svůj má na jedlí.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Hory vysoké jsou kamsíků, skály útočiště králíků.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Učinil měsíc k jistým časům, a slunce zná západ svůj.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Uvodíš tmu, a bývá noc, v níž vybíhají všickni živočichové lesní:

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Lvíčata řvoucí po loupeži, aby hledali od Boha silného pokrmu svého.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Když slunce vychází, zase shromažďují se, a v doupatech svých se ukládají.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Člověk vychází ku práci své, a k dílu svému až do večera.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Jak mnozí a velicí jsou skutkové tvoji, Hospodine! Všeckys je moudře učinil, plná jest země bohatství tvého.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

V moři pak velikém a přeširokém, tamť jsou hmyzové nesčíslní, a živočichové malí i velicí.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Tuť bárky přecházejí i velryb, kteréhož jsi stvořil, aby v něm hrál.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Všecko to na tě očekává, abys jim dával pokrm časem svým.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Když jim dáváš, sbírají; když otvíráš ruku svou, nasyceni bývají dobrými věcmi.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Když skrýváš tvář svou, rmoutí se; když odjímáš ducha jejich, hynou, a v prach svůj se navracejí.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Vysíláš ducha svého, a zase stvořeni bývají, a obnovuješ tvář země.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Budiž sláva Hospodinova na věky, rozveselujž se Hospodin v skutcích svých.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

On když pohledí na zemi, anať se třese; když se dotkne hor, anť se kouří.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Zpívati budu Hospodinu, dokudž jsem živ; žalmy Bohu svému zpívati budu, pokudž mne stává.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Libé bude přemyšlování mé o něm, jáť rozveselím se v Hospodinu.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Ó by hříšníci vyhynuli z země, a bezbožných aby již nebylo. Dobrořeč duše má Hospodinu. Halelujah.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!