Job 4

respondens autem Eliphaz Themanites dixit

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

si coeperimus loqui tibi forsitan moleste accipias sed conceptum sermonem tenere quis possit

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

ecce docuisti multos et manus lassas roborasti

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

vacillantes confirmaverunt sermones tui et genua trementia confortasti

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

nunc autem venit super te plaga et defecisti tetigit te et conturbatus es

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

timor tuus fortitudo tua patientia tua et perfectio viarum tuarum

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

recordare obsecro te quis umquam innocens perierit aut quando recti deleti sint

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

quin potius vidi eos qui operantur iniquitatem et seminant dolores et metunt eos

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

flante Deo perisse et spiritu irae eius esse consumptos

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

rugitus leonis et vox leaenae et dentes catulorum leonum contriti sunt

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

tigris periit eo quod non haberet praedam et catuli leonis dissipati sunt

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

porro ad me dictum est verbum absconditum et quasi furtive suscepit auris mea venas susurri eius

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

in horrore visionis nocturnae quando solet sopor occupare homines

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

pavor tenuit me et tremor et omnia ossa mea perterrita sunt

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

et cum spiritus me praesente transiret inhorruerunt pili carnis meae

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

stetit quidam cuius non agnoscebam vultum imago coram oculis meis et vocem quasi aurae lenis audivi

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

numquid homo Dei conparatione iustificabitur aut factore suo purior erit vir

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

ecce qui serviunt ei non sunt stabiles et in angelis suis repperit pravitatem

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

quanto magis hii qui habitant domos luteas qui terrenum habent fundamentum consumentur velut a tinea

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

de mane usque ad vesperum succidentur et quia nullus intellegit in aeternum peribunt

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

qui autem reliqui fuerint auferentur ex eis morientur et non in sapientia

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!