Job 4

Y RESPONDIÓ Eliphaz el Temanita, y dijo:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Si probáremos á hablarte, serte ha molesto; Mas ¿quién podrá detener las palabras?

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

He aquí, tú enseñabas á muchos, Y las manos flacas corroborabas;

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Al que vacilaba, enderezaban tus palabras, Y esforzabas las rodillas que decaían.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Mas ahora que el mal sobre ti ha venido, te es duro; Y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

¿Es éste tu temor, tu confianza, Tu esperanza, y la perfección de tus caminos?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Recapacita ahora, ¿quién que fuera inocente se perdiera? Y ¿en dónde los rectos fueron cortados?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Como yo he visto, los que aran iniquidad Y siembran injuria, la siegan.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Perecen por el aliento de Dios, Y por el espíritu de su furor son consumidos.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

El bramido del león, y la voz del león, Y los dientes de los leoncillos son quebrantados.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

El león viejo perece por falta de presa, Y los hijos del león son esparcidos.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

El negocio también me era á mí oculto; Mas mi oído ha percibido algo de ello.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

En imaginaciones de visiones nocturnas, Cuando el sueño cae sobre los hombres,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Sobrevínome un espanto y un temblor, Que estremeció todos mis huesos:

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Y un espíritu pasó por delante de mí, Que hizo se erizara el pelo de mi carne.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Paróse un fantasma delante de mis ojos, Cuyo rostro yo no conocí, Y quedo, oí que decía:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¿Si será el hombre más justo que Dios? ¿Si será el varón más limpio que el que lo hizo?

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

He aquí que en sus siervos no confía, Y notó necedad en sus ángeles

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¡Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, Cuyo fundamento está en el polvo, Y que serán quebrantados de la polilla!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

De la mañana á la tarde son quebrantados, Y se pierden para siempre, sin haber quien lo considere.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

¿Su hermosura, no se pierde con ellos mismos? Mueren, y sin sabiduría.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!