Job 3

DESPUÉS de esto abrió Job su boca, y maldijo su día.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Y exclamó Job, y dijo:

A luat cuvîntul şi a zis:

Perezca el día en que yo nací, Y la noche que se dijo: Varón es concebido.

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Sea aquel día sombrío, Y Dios no cuide de él desde arriba, Ni claridad sobre él resplandezca.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Aféenlo tinieblas y sombra de muerte; Repose sobre él nublado, Que lo haga horrible como caliginoso día.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Ocupe la oscuridad aquella noche; No sea contada entre los días del año, Ni venga en él número de los meses.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

¡Oh si fuere aquella noche solitaria, Que no viniera canción alguna en ella!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Maldíganla los que maldicen al día, Los que se aprestan para levantar su llanto.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Oscurézcanse las estrellas de su alba; Espere la luz, y no venga, Ni vea los párpados de la mañana:

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Por cuanto no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, Ni escondió de mis ojos la miseria.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¿Por qué no morí yo desde la matriz, Ó fuí traspasado en saliendo del vientre?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¿Por qué me previnieron las rodillas? ¿Y para qué las tetas que mamase?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Pues que ahora yaciera yo, y reposara; Durmiera, y entonces tuviera reposo,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Con los reyes y con los consejeros de la tierra, Que edifican para sí los desiertos;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

Ó con los príncipes que poseían el oro, Que henchían sus casas de plata.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Ó ¿por qué no fuí escondido como aborto, Como los pequeñitos que nunca vieron luz?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Allí los impíos dejan el perturbar, Y allí descansan los de cansadas fuerzas.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Allí asimismo reposan los cautivos; No oyen la voz del exactor.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Allí están el chico y el grande; Y el siervo libre de su señor.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

¿Por qué se da luz al trabajado, Y vida á los de ánimo en amargura,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Que esperan la muerte, y ella no llega, Aunque la buscan más que tesoros;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Que se alegran sobremanera, Y se gozan, cuando hallan el sepulcro?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

¿Por qué al hombre que no sabe por donde vaya, Y al cual Dios ha encerrado?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Pues antes que mi pan viene mi suspiro; Y mis gemidos corren como aguas.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Porque el temor que me espantaba me ha venido, Y hame acontecido lo que temía.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

No he tenido paz, no me aseguré, ni me estuve reposado; Vínome no obstante turbación.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``