Job 4

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Allora Elifaz di Teman rispose disse:

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

"Se provassimo a dirti una parola ti darebbe fastidio? Ma chi potrebbe trattener le parole?

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Ecco tu n’hai ammaestrati molti, hai fortificato le mani stanche;

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

le tue parole hanno rialzato chi stava cadendo, hai raffermato le ginocchia vacillanti;

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

e ora che il male piomba su te, tu ti lasci abbattere; ora ch’è giunto fino a te, sei tutto smarrito.

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

La tua pietà non è forse la tua fiducia, e l’integrità della tua vita la speranza tua?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Ricorda: quale innocente perì mai? e dove furono gli uomini retti mai distrutti?

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Io per me ho visto che coloro che arano iniquità e seminano tormenti, ne mietono i frutti.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Al soffio di Dio essi periscono, dal vento del suo corruccio son consumati.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Spenta è la voce del ruggente, sono spezzati i denti dei leoncelli.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Perisce per mancanza di preda il forte leone, e restan dispersi i piccini della leonessa.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Una parola m’è furtivamente giunta, e il mio orecchio ne ha còlto il lieve sussurro.

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Fra i pensieri delle visioni notturne, quando un sonno profondo cade sui mortali,

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

uno spavento mi prese, un tremore che mi fece fremer tutte l’ossa.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Uno spirito mi passò dinanzi, e i peli mi si rizzarono addosso.

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Si fermò, ma non riconobbi il suo sembiante; una figura mi stava davanti agli occhi e udii una voce sommessa che diceva:

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

"Può il mortale esser giusto dinanzi a Dio? Può l’uomo esser puro dinanzi al suo Fattore?

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Ecco, Iddio non si fida de’ suoi propri servi, e trova difetti nei suoi angeli;

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

quanto più in quelli che stanno in case d’argilla, che han per fondamento la polvere e son schiacciati al par delle tignuole!

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Tra la mattina e la sera sono infranti; periscono per sempre, senza che alcuno se ne accorga.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

La corda della lor tenda, ecco, è strappata, e muoion senza posseder la sapienza".