Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Prière d'un malheureux, lorsqu'il est abattu et qu'il répand sa plainte devant l'Eternel. Eternel, écoute ma prière, Et que mon cri parvienne jusqu'à toi!

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Ne me cache pas ta face au jour de ma détresse! Incline vers moi ton oreille quand je crie! Hâte-toi de m'exaucer!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Car mes jours s'évanouissent en fumée, Et mes os sont enflammés comme un tison.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Mon coeur est frappé et se dessèche comme l'herbe; J'oublie même de manger mon pain.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Mes gémissements sont tels Que mes os s'attachent à ma chair.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Je ressemble au pélican du désert, Je suis comme le chat-huant des ruines;

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Je n'ai plus de sommeil, et je suis Comme l'oiseau solitaire sur un toit.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Chaque jour mes ennemis m'outragent, Et c'est par moi que jurent mes adversaires en fureur.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Je mange la poussière au lieu de pain, Et je mêle des larmes à ma boisson,

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

A cause de ta colère et de ta fureur; Car tu m'as soulevé et jeté au loin.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Mes jours sont comme l'ombre à son déclin, Et je me dessèche comme l'herbe.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Mais toi, Eternel! tu règnes à perpétuité, Et ta mémoire dure de génération en génération.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Tu te lèveras, tu auras pitié de Sion; Car le temps d'avoir pitié d'elle, Le temps fixé est à son terme;

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Car tes serviteurs en aiment les pierres, Ils en chérissent la poussière.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Alors les nations craindront le nom de l'Eternel, Et tous les rois de la terre ta gloire.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

Oui, l'Eternel rebâtira Sion, Il se montrera dans sa gloire.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Il est attentif à la prière du misérable, Il ne dédaigne pas sa prière.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Que cela soit écrit pour la génération future, Et que le peuple qui sera créé célèbre l'Eternel!

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Car il regarde du lieu élevé de sa sainteté; Du haut des cieux l'Eternel regarde sur la terre,

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Pour écouter les gémissements des captifs, Pour délivrer ceux qui vont périr,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

Afin qu'ils publient dans Sion le nom de l'Eternel, Et ses louanges dans Jérusalem,

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Quand tous les peuples s'assembleront, Et tous les royaumes, pour servir l'Eternel.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Il a brisé ma force dans la route, Il a abrégé mes jours.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Je dis: Mon Dieu, ne m'enlève pas au milieu de mes jours, Toi, dont les années durent éternellement!

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Tu as anciennement fondé la terre, Et les cieux sont l'ouvrage de tes mains.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Ils périront, mais tu subsisteras; Ils s'useront tous comme un vêtement; Tu les changeras comme un habit, et ils seront changés.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Mais toi, tu restes le même, Et tes années ne finiront point.

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Les fils de tes serviteurs habiteront leur pays, Et leur postérité s'affermira devant toi.