Job 28

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
نقره از معدن استخراج می‌شود و طلا را در کوره تصفیه می‌کنند.
Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
آهن را از زمین به دست می‌آورند و مس را از ذوب کردن سنگها.
Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
مردم در اعماق تاریکی جستجو می‌کنند و برای سنگهای معدنی تا دورترین نقطهٔ زمین به جستجو می‌پردازند.
Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
فراتر از جایی که کسی زندگی کند یا پای بشری به آنجا رسیده باشد و از طنابها خود را آویزان کرده به درون می‌روند.
Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
سطح زمین خوراک به بار می‌آورد، درحالی‌که در زیر هستهٔ همین زمین، آتش مذاب نهفته است.
pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
سنگهای زمین دارای یاقوت و خاک آن دارای طلا می‌باشد.
Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
نه پرندگان شکاری راه آن معادن را می‌دانند و نه لاشخورها در بالای آنها پرواز کرده‌اند.
cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
شیر و حیوان درندهٔ دیگری در آن جاها قدم نزده‌ است.
Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
امّا مردم، سنگ خارا را می‌شکنند و کوهها را از بیخ می‌کنند،
Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
صخره‌‌ها را می‌شکافند و سنگهای نفیس به دست می‌آورند.
Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
سرچشمهٔ دریاها را می‌کاوند و چیزهای نهفته را بیرون می‌آورند.
Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
امّا حکمت را در کجا می‌توان یافت و دانش در کجا پیدا می‌شود؟
Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
انسان فانی راه آن را نمی‌داند و در دنیای زندگان پیدا نمی‌شود.
Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
اعماق اقیانوس‌ها می‌گویند که حکمت پیش ما نیست و در اینجا پیدا نمی‌شود.
Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
حکمت را نمی‌توان با طلا خرید و ارزش آن بیشتر از نقره است،
nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
گرانبهاتر است از طلا و جواهرات نفیس.
Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
طلا و الماس را نمی‌توان با حکمت برابر کرد و با جواهر و طلای نفیس مبادله نمی‌شود.
Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
ارزش حکمت بمراتب بالاتر از مرجان و بلور و گرانتر از لعل است.
Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
یاقوت کبود و طلای خالص را نمی‌توان با حکمت مقایسه کرد.
De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
پس حکمت را از کجا می‌توان به دست آورد و منشأ دانش کجاست؟
Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
حکمت از نظر تمام موجودات زنده پوشیده است و حتّی پرندگان هوا نیز آن را نمی‌بینند.
Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
مرگ و نیستی ادّعا می‌کنند که فقط شایعه‌ای از آن شنیده‌اند.
Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
تنها خدا راه حکمت را می‌شناسد و می‌داند آن را در کجا می‌توان یافت.
Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
زیرا هیچ گوشهٔ زمین از او پوشیده نیست، و هر چیزی را که در زیر آسمان است می‌بیند.
Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
خدا، به باد قدرت وزیدن می‌دهد و حدود و اندازهٔ دریاها را تعیین می‌کند.
cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
به باران فرمان می‌دهد که در کجا ببارد و برق و صاعقه در کدام مسیر تولید شوند.
atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
پس او می‌داند که حکمت در کجاست. او آن را امتحان کرد، ارزش آن را دیده تأیید فرمود.
Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`
آنگاه به بشر گفت: «به یقین بدانید که ترس از خداوند، حکمت واقعی و پرهیزکردن از شرارت، دانش حقیقی است.»