Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

(Bøn af en elendig, når hans Kraft svigter, og han udøser sin Klage for HERREN.) HERRE, lyt til min bøn, lad mit råb komme til dig,

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

skjul dog ikke dit Åsyn for mig; den Dag jeg stedes i Nød, bøj da dit Øre til mig; når jeg kalder, så skynd dig og svar mig!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Thi mine Dage svinder som Røg, mine Ledemod brænder som Ild;

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

mit Hjerte er svedet og - visnet som Græs, thi jeg glemmer at spise mit Brød.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Under min Stønnen klæber mine Ben til Huden;

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

jeg ligner Ørkenens Pelikan, er blevet som Uglen på øde Steder;

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

om Natten ligger jeg vågen og jamrer så ensom som Fugl på Taget;

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

mine Fjender håner mig hele Dagen; de der spotter mig, sværger ved mig.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Thi Støv er mit daglige Brød, jeg blander min Drik med Tårer

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

over din Harme og Vrede, fordi du tog mig og slængte mig bort;

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

mine Dage hælder som Skyggen, som Græsset visner jeg hen.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Men du troner evindelig, HERRE, du ihukommes fra Slægt til Slægt;

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

du vil rejse dig og forbarme dig over Zion, når Nådens Tid, når Timen er inde;

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

thi dine Tjenere elsker dets Sten og ynkes over dets Grushobe.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Og HERRENs Navn skal Folkene frygte, din Herlighed alle Jordens Konger;

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

thi HERREN opbygger Zion, han lader sig se i sin Herlighed;

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

han vender sig til de hjælpeløses Bøn, lader ej deres Bøn uænset.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

For Efterslægten skal det optegnes, af Folk, der skal fødes, skal prise HERREN;

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

thi han ser ned fra sin hellige Højsal, HERREN skuer ned fra Himmel til Jord

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

for at høre de fangnes Stønnen og give de dødsdømte Frihed,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

at HERRENs Navn kan forkyndes i Zion, hans - Pris i Jerusalem,

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

når Folkeslag og Riger til Hobe samles for at tjene HERREN.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Han lammed min Kraft på Vejen, forkorted mit Liv.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Jeg siger: Min Gud, tag mig ikke bort i Dagenes Hælvt! Dine År er fra Slægt til Slægt.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Du grundfæsted fordum Jorden, Himlene er dine Hænders Værk;

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

de falder, men du består, alle slides de op som en Klædning;

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

som Klæder skifter du dem; de skiftes, men du er den samme, og dine År får aldrig Ende!

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Dine Tjeneres Børn fæster Bo, deres Sæd skal bestå for dit Åsyn.