Psalms 102

Preghiera dell’afflitto quand’è abbattuto e spande il suo lamento dinanzi all’Eterno. Deh ascolta la mia preghiera, o Eterno, e venga fino a te il mio grido!

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Non mi nasconder la tua faccia nel dì della mia distretta; inclina a me il tuo orecchio; nel giorno che io grido, affrettati a rispondermi.

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Poiché i miei giorni svaniscono come fumo, e le mie ossa si consumano come un tizzone.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Colpito è il mio cuore come l’erba, e si è seccato; perché ho dimenticato perfino di mangiare il mio pane.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

A cagion della voce dei miei gemiti, le mie ossa s’attaccano alla mia carne.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Son simile al pellicano del deserto, son come il gufo de’ luoghi desolati.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Io veglio, e sono come il passero solitario sul tetto.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

I miei nemici m’oltraggiano ogni giorno; quelli che son furibondi contro di me si servon del mio nome per imprecare.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Poiché io mangio cenere come fosse pane, e mescolo con lagrime la mia bevanda,

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

a cagione della tua indignazione e del tuo cruccio; poiché m’hai levato in alto e gettato via.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

I miei giorni son come l’ombra che s’allunga, e io son disseccato come l’erba.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Ma tu, o Eterno, dimori in perpetuo, e la tua memoria dura per ogni età.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Tu ti leverai ed avrai compassione di Sion, poiché è tempo d’averne pietà; il tempo fissato è giunto.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Perché i tuoi servitori hanno affezione alle sue pietre, ed hanno pietà della sua polvere.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Allora le nazioni temeranno il nome dell’Eterno, e tutti i re della terra la tua gloria,

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

quando l’Eterno avrà riedificata Sion, sarà apparso nella sua gloria,

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

avrà avuto riguardo alla preghiera dei desolati, e non avrà sprezzato la loro supplicazione.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Questo sarà scritto per l’età a venire, e il popolo che sarà creato loderà l’Eterno,

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

perch’egli avrà guardato dall’alto del suo santuario; dal cielo l’Eterno avrà mirato la terra

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

per udire i gemiti de’ prigionieri, per liberare i condannati a morte,

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

affinché pubblichino il nome dell’Eterno in Sion e la sua lode in Gerusalemme,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

quando i popoli e i regni si raduneranno insieme per servire l’Eterno.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Egli ha abbattuto le mie forze durante il mio cammino; ha accorciato i miei giorni.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Io ho detto: Dio mio, non mi portar via nel mezzo dei miei giorni; i tuoi anni durano per ogni età.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Tu fondasti ab antico la terra, e i cieli son l’opera delle tue mani.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Essi periranno, ma tu rimani; tutti quanti si logoreranno come un vestito; tu li muterai come una veste e saranno mutati.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Ma tu sei sempre lo stesso, e gli anni tuoi non avranno mai fine.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

I figliuoli de’ tuoi servitori avranno una dimora, e la loro progenie sarà stabilita nel tuo cospetto.

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.