Psalms 102

Prière d'un malheureux, lorsqu'il est abattu et qu'il répand sa plainte devant l'Eternel. Eternel, écoute ma prière, Et que mon cri parvienne jusqu'à toi!

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Ne me cache pas ta face au jour de ma détresse! Incline vers moi ton oreille quand je crie! Hâte-toi de m'exaucer!

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Car mes jours s'évanouissent en fumée, Et mes os sont enflammés comme un tison.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Mon coeur est frappé et se dessèche comme l'herbe; J'oublie même de manger mon pain.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Mes gémissements sont tels Que mes os s'attachent à ma chair.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Je ressemble au pélican du désert, Je suis comme le chat-huant des ruines;

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Je n'ai plus de sommeil, et je suis Comme l'oiseau solitaire sur un toit.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Chaque jour mes ennemis m'outragent, Et c'est par moi que jurent mes adversaires en fureur.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Je mange la poussière au lieu de pain, Et je mêle des larmes à ma boisson,

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

A cause de ta colère et de ta fureur; Car tu m'as soulevé et jeté au loin.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

Mes jours sont comme l'ombre à son déclin, Et je me dessèche comme l'herbe.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Mais toi, Eternel! tu règnes à perpétuité, Et ta mémoire dure de génération en génération.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Tu te lèveras, tu auras pitié de Sion; Car le temps d'avoir pitié d'elle, Le temps fixé est à son terme;

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Car tes serviteurs en aiment les pierres, Ils en chérissent la poussière.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Alors les nations craindront le nom de l'Eternel, Et tous les rois de la terre ta gloire.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Oui, l'Eternel rebâtira Sion, Il se montrera dans sa gloire.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

Il est attentif à la prière du misérable, Il ne dédaigne pas sa prière.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Que cela soit écrit pour la génération future, Et que le peuple qui sera créé célèbre l'Eternel!

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Car il regarde du lieu élevé de sa sainteté; Du haut des cieux l'Eternel regarde sur la terre,

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Pour écouter les gémissements des captifs, Pour délivrer ceux qui vont périr,

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Afin qu'ils publient dans Sion le nom de l'Eternel, Et ses louanges dans Jérusalem,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

Quand tous les peuples s'assembleront, Et tous les royaumes, pour servir l'Eternel.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Il a brisé ma force dans la route, Il a abrégé mes jours.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Je dis: Mon Dieu, ne m'enlève pas au milieu de mes jours, Toi, dont les années durent éternellement!

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Tu as anciennement fondé la terre, Et les cieux sont l'ouvrage de tes mains.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Ils périront, mais tu subsisteras; Ils s'useront tous comme un vêtement; Tu les changeras comme un habit, et ils seront changés.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Mais toi, tu restes le même, Et tes années ne finiront point.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Les fils de tes serviteurs habiteront leur pays, Et leur postérité s'affermira devant toi.

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.