Job 3

Derefter oplod Job sin Mund og forbandede sin Dag,

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

og Job tog til Orde og sagde:

A luat cuvîntul şi a zis:

Bort med den Dag, jeg fødtes, den Nat, der sagde: "Se, en Dreng!"

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Denne Dag vorde Mørke, Gud deroppe spørge ej om den, over den stråle ej Lyset frem!

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Mulm og Mørke løse den ind, Tåge lægge sig over den, Formørkelser skræmme den!

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Mørket tage den Nat, den høre ej hjemme blandt Årets Dage, den komme ikke i Måneders Tal!

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Ja, denne Nat vorde gold, der lyde ej Jubel i den!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

De, der besværger Dage, forbande den, de, der har lært at hidse Livjatan";

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

dens Morgenstjerner formørkes, den bie forgæves på Lys, den skue ej Morgenrødens Øjenlåg,

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

fordi den ej lukked mig Moderlivets Døre og skjulte Kvide for mit Blik!

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Hvi døde jeg ikke i Moders Liv eller udånded straks fra Moders Skød?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Hvorfor var der Knæ til at tage imod mig, hvorfor var der Bryster at die?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Så havde jeg nu ligget og hvilet, så havde jeg slumret i Fred

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

blandt Konger og Jordens Styrere, der bygged sig Gravpaladser,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

blandt Fyrster, rige på Guld, som fyldte deres Huse med Sølv.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Eller var jeg dog som et nedgravet Foster. som Børn, der ikke fik Lyset at se!

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Der larmer de gudløse ikke mer, der hviler de trætte ud,

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

alle de fangne har Ro, de hører ej Fogedens Røst;

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

små og store er lige der og Trællen fri for sin Herre.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Hvi giver Gud de lidende Lys, de bittert sørgende Liv,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

dem, som bier forgæves på Døden, graver derefter som efter Skatte,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

som glæder sig til en Stenhøj, jubler, når de finder deres Grav

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

en Mand, hvis Vej er skjult, hvem Gud har stænget inde?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Thi Suk er blevet mit daglige Brød, mine Ve råb strømmer som Vand.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Thi hvad jeg gruer for, rammer mig, hvad jeg bæver for, kommer over mig.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Knap har jeg Fred, og knap har jeg Ro, knap har jeg Hvile, så kommer Uro!

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``