Proverbs 2

2:1

fili mi si susceperis sermones meos et mandata mea absconderis penes te

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2:2

ut audiat sapientiam auris tua inclina cor tuum ad noscendam prudentiam

dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

2:3

si enim sapientiam invocaveris et inclinaveris cor tuum prudentiae

dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

2:4

si quaesieris eam quasi pecuniam et sicut thesauros effoderis illam

dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

2:5

tunc intelleges timorem Domini et scientiam Dei invenies

atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

2:6

quia Dominus dat sapientiam et ex ore eius scientia et prudentia

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

2:7

custodiet rectorum salutem et proteget gradientes simpliciter

El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

2:8

servans semitas iustitiae et vias sanctorum custodiens

Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

2:9

tunc intelleges iustitiam et iudicium et aequitatem et omnem semitam bonam

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

2:10

si intraverit sapientia cor tuum et scientia animae tuae placuerit

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

2:11

consilium custodiet te prudentia servabit te

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

2:12

ut eruaris de via mala ab homine qui perversa loquitur

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

2:13

qui relinquunt iter rectum et ambulant per vias tenebrosas

de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

2:14

qui laetantur cum malefecerint et exultant in rebus pessimis

cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

2:15

quorum viae perversae et infames gressus eorum

cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

2:16

ut eruaris a muliere aliena et ab extranea quae mollit sermones suos

ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

2:17

et relinquit ducem pubertatis suae

care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

2:18

et pacti Dei sui oblita est inclinata est enim ad mortem domus eius et ad impios semitae ipsius

Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

2:19

omnes qui ingrediuntur ad eam non revertentur nec adprehendent semitas vitae

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

2:20

ut ambules in via bona et calles iustorum custodias

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

2:21

qui enim recti sunt habitabunt in terra et simplices permanebunt in ea

Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

2:22

impii vero de terra perdentur et qui inique agunt auferentur ex ea

dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.