Job 17

spiritus meus adtenuabitur dies mei breviabuntur et solum mihi superest sepulchrum

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

non peccavi et in amaritudinibus moratur oculus meus

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

libera me et pone iuxta te et cuiusvis manus pugnet contra me

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

cor eorum longe fecisti a disciplina et propterea non exaltabuntur

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

praedam pollicetur sociis et oculi filiorum eius deficient

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

posuit me quasi in proverbium vulgi et exemplum sum coram eis

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

caligavit ab indignatione oculus meus et membra mea quasi in nihili redacta sunt

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

stupebunt iusti super hoc et innocens contra hypocritam suscitabitur

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

et tenebit iustus viam suam et mundis manibus addet fortitudinem

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

igitur vos omnes convertimini et venite et non inveniam in vobis ullum sapientem

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

dies mei transierunt cogitationes meae dissipatae sunt torquentes cor meum

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

noctem verterunt in diem et rursum post tenebras spero lucem

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

si sustinuero infernus domus mea est in tenebris stravi lectulum meum

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

putredini dixi pater meus es mater mea et soror mea vermibus

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

ubi est ergo nunc praestolatio mea et patientiam meam quis considerat

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

in profundissimum infernum descendent omnia mea putasne saltim ibi erit requies mihi

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``