Job 3

Pagkatapos nito'y ibinuka ni Job ang kaniyang bibig at sinumpa ang kaniyang kaarawan.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

At si Job ay sumagot, at nagsabi,

A luat cuvîntul şi a zis:

Maparam nawa ang kaarawan ng kapanganakan sa akin, at ang gabi na nagsabi, may lalaking ipinaglihi.

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Magdilim nawa ang kaarawang yaon; huwag nawang pansinin ng Dios mula sa itaas, ni silangan man ng liwanag.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Ang dilim at ang salimuot na kadiliman ang siyang mangagari niyaon; pag-ulapan nawa yaon; Pangilabutin nawa yaon ng lahat na nagpapadilim sa araw.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Suma gabing yaon nawa ang pagsasalimuot ng kadiliman: huwag nawang kagalakan sa mga araw ng sangtaon; huwag nawang mapasok sa bilang ng mga buwan.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Narito, mapagisa ang gabing yaon; huwag nawang datnan yaon ng masayang tinig.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Sumpain nawa yaong nanganunumpa sa araw, ng nangamimihasang gumalaw sa buwaya.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Mangagdilim nawa ang mga bituin ng pagtatakip-silim niyaon: maghintay nawa ng liwanag, nguni't huwag magkaroon: ni huwag mamalas ang mga bukang liwayway ng umaga:

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Sapagka't hindi tinakpan ang mga pinto ng bahay-bata ng aking ina, o ikinubli man ang kabagabagan sa aking mga mata.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Bakit hindi pa ako namatay mula sa bahay-bata? Bakit di pa napatid ang aking hininga nang ipanganak ako ng aking ina?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Bakit tinanggap ako ng mga tuhod? O bakit ng mga suso, na aking sususuhin?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Sapagka't ngayon ay nahihiga sana ako at natatahimik; ako sana'y nakakatulog; na napapahinga ako:

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Na kasama ng mga hari at ng mga kasangguni sa lupa, na nagsisigawa ng mga dakong ilang sa ganang kanila;

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

O ng mga pangulo na nangagkaroon ng ginto, na pumuno sa kanilang bahay ng pilak:

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

O gaya sana ng nalagas na nakatago, na hindi nabuhay; gaya sana ng sanggol na kailan man ay hindi nakakita ng liwanag.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Doo'y naglilikat ang masama sa pagbagabag; at doo'y nagpapahinga ang pagod.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Doo'y ang mga bihag ay nangagpapahingang magkakasama; hindi nila naririnig ang tinig ng nagpapaatag.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Ang mababa at ang mataas ay nangaroon; at ang alipin ay laya sa kaniyang panginoon.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Bakit binibigyan ng liwanag ang nasa karalitaan, at ng buhay ang kaluluwang nasa kahirapan;

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Na naghihintay ng kamatayan, nguni't hindi dumarating; at hinahangad ng higit kaysa mga kayamanang nakatago;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Na nagagalak ng di kawasa, at nangasasayahan, pagka nasumpungan ang libingan?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Bakit binibigyan ng liwanag ang tao na kinalilingiran ng lakad, at ang kinulong ng Dios?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Sapagka't nagbubuntong hininga ako bago ako kumain, at ang aking mga angal ay bumubugsong parang tubig.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Sapagka't ang bagay na aking kinatatakutan ay dumarating sa akin, at ang aking pinangingilabutan ay dumarating sa akin.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Hindi ako tiwasay, ni ako man ay tahimik, ni ako man ay napapahinga; kundi kabagabagan ang dumarating.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``