Psalms 44

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Al Músico principal: de los hijos de Coré: Masquil. OH Dios, con nuestros oídos hemos oído, nuestros padres nos han contado, La obra que hiciste en sus días, en los tiempos antiguos.

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Tú con tu mano echaste las gentes, y los plantaste á ellos; Afligiste los pueblos, y los arrojaste.

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

Porque no se apoderaron de la tierra por su espada, Ni su brazo los libró; Sino tu diestra, y tu brazo, y la luz de tu rostro, Porque te complaciste en ellos.

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Tú, oh Dios, eres mi rey: Manda saludes á Jacob.

Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Por medio de ti sacudiremos á nuestros enemigos: En tu nombre atropellaremos á nuestros adversarios.

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

Porque no confiaré en mi arco, Ni mi espada me salvará.

ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Pues tú nos has guardado de nuestros enemigos, Y has avergonzado á los que nos aborrecían.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

En Dios nos gloriaremos todo tiempo, Y para siempre loaremos tu nombre. (Selah.)

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

Empero nos has desechado, y nos has hecho avergonzar; Y no sales en nuestros ejércitos.

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Nos hiciste retroceder del enemigo, Y saqueáronnos para sí los que nos aborrecían.

Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Pusístenos como á ovejas para comida, Y esparcístenos entre las gentes.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

Has vendido tu pueblo de balde, Y no pujaste en sus precios.

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

Pusístenos por vergüenza á nuestros vecinos, Por escarnio y por burla á los que nos rodean.

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Pusístenos por proverbio entre las gentes, Por movimiento de cabeza en los pueblos.

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

Cada día mi vergüenza está delante de mí, Y cúbreme la confusión de mi rostro,

la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

Por la voz del que me vitupera y deshonra, Por razón del enemigo y del que se venga.

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

Todo esto nos ha venido, y no nos hemos olvidado de ti; Y no hemos faltado á tu pacto.

da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

No se ha vuelto atrás nuestro corazón, Ni tampoco se han apartado nuestros pasos de tus caminos.

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Cuando nos quebrantaste en el lugar de los dragones, Y nos cubriste con sombra de muerte,

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

Si nos hubiésemos olvidado del nombre de nuestro Dios, Ó alzado nuestras manos á dios ajeno,

n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

¿No demandaría Dios esto? Porque él conoce los secretos del corazón.

Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Empero por tu causa nos matan cada día; Somos tenidos como ovejas para el matadero.

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Despierta; ¿por qué duermes, Señor? Despierta, no te alejes para siempre.

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

¿Por qué escondes tu rostro, Y te olvidas de nuestra aflicción, y de la opresión nuestra?

Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Porque nuestra alma está agobiada hasta el polvo: Nuestro vientre está pegado con la tierra.

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

Levántate para ayudarnos, Y redímenos por tu misericordia.