Job 17

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

רוחי חבלה ימי נזעכו קברים לי׃

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

אם לא התלים עמדי ובהמרותם תלן עיני׃

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

שימה נא ערבני עמך מי הוא לידי יתקע׃

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

כי לבם צפנת משכל על כן לא תרמם׃

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

לחלק יגיד רעים ועיני בניו תכלנה׃

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

והצגני למשל עמים ותפת לפנים אהיה׃

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

ותכה מכעש עיני ויצרי כצל כלם׃

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

ישמו ישרים על זאת ונקי על חנף יתערר׃

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

ויאחז צדיק דרכו וטהר ידים יסיף אמץ׃

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

ואולם כלם תשבו ובאו נא ולא אמצא בכם חכם׃

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

ימי עברו זמתי נתקו מורשי לבבי׃

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

לילה ליום ישימו אור קרוב מפני חשך׃

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

אם אקוה שאול ביתי בחשך רפדתי יצועי׃

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

לשחת קראתי אבי אתה אמי ואחתי לרמה׃

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

ואיה אפו תקותי ותקותי מי ישורנה׃

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

בדי שאל תרדנה אם יחד על עפר נחת׃