Proverbs 2

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
Mia filo! se vi akceptos miajn parolojn Kaj konservos ĉe vi miajn ordonojn,
dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
Ke via orelo atente aŭskultos saĝon Kaj vian koron vi inklinigos al komprenado;
dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
Se vi vokos la prudenton Kaj direktos vian voĉon al la saĝo:
dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
Se vi serĉos ĝin kiel arĝenton, Serĉegos kiel trezoron:
atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Tiam vi komprenos la timon antaŭ la Eternulo, Kaj vi akiros konadon pri Dio.
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
Ĉar la Eternulo donas saĝon; El Lia buŝo venas scio kaj kompreno.
El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Li havas helpon por la virtuloj; Li estas ŝildo por tiuj, kiuj vivas pie.
Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
Li gardas la iradon de la justo, Kaj zorgas pri la vojo de Siaj piuloj.
Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.
Tiam vi komprenos veremon kaj juston Kaj pion kaj ĉiun bonan vojon.
Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
Ĉar saĝo venos en vian koron, Kaj scio estos agrabla por via animo.
chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
Bona konscio vin gvidos, Prudento vin gardos,
ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;
Por savi vin de la vojo de malbono, De homo, parolanta kontraŭveraĵon,
de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
De tiuj, kiuj forlasas la ĝustan vojon, Por iri la vojojn de mallumo,
cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
Kiuj ĝojas, kiam ili faras malbonon, Trovas plezuron en la malordo de la malboneco,
cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
Kies vojoj estas malrektaj Kaj kies irado deflankiĝis;
ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
Por savi vin de fremda virino, De edzino ne via, kies paroloj estas glataj,
care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.
Kiu forlasas la amikon de sia juneco, Kaj forgesas la ligon de sia Dio;
Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
Ĉar ŝia domo kondukas al morto, Kaj ŝiaj paŝoj al la inferuloj;
niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
Ĉiuj, kiuj eniras al ŝi, ne revenas, Kaj ne reatingas la vojon de la vivo;
De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Ke vi iru la vojon de bonuloj, Kaj sekvu la paŝosignojn de piuloj.
Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;
Ĉar la piuloj loĝos sur la tero, Kaj la senpekuloj restos sur ĝi;
dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Sed la malpiuloj estos ekstermitaj de sur la tero, Kaj la maliculoj estos malaperigitaj de tie.