Psalms 22

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

(Til sangmesteren. Efter "morgenrødens hind". En salme af David.) Min Gud, min Gud, hvorfor har du forladt mig? Mit Skrig til Trods er Frelsen mig fjern.

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

Min Gud, jeg råber om Dagen, du svarer ikke, om Natten, men finder ej Hvile.

Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

Og dog er du den hellige, som troner på Israels Lovsange.

În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

På dig forlod vore Fædre sig, forlod sig, og du friede dem;

Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

de råbte til dig og frelstes, forlod sig på dig og blev ikke til Skamme.

Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

Men jeg er en Orm og ikke en Mand, til Spot for Mennesker, Folk til Spe;

Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

alle, der ser mig, håner mig, vrænger Mund og ryster på Hovedet:

,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

"Han har væltet sin Sag på HERREN; han fri ham og frelse ham, han har jo Velbehag i ham."

Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

Ja, du drog mig af Moders Liv, lod mig hvile trygt ved min Moders Bryst;

de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

på dig blev jeg kastet fra Moders Skød, fra Moders Liv var du min Gud.

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

Vær mig ikke fjern, thi Trængslen er nær, og ingen er der, som hjælper!

O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

Stærke Tyre står omkring mig, Basans vældige omringer mig,

Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

spiler Gabet op imod mig som rovgridske, brølende Løver.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

Jeg er som Vand, der er udgydt, alle mine Knogler skilles, mit Hjerte er blevet som Voks, det smelter i Livet på mig;

Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

min Gane er tør som et Potteskår til Gummerne klæber min Tunge, du lægger mig ned i Dødens Støv.

Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

Thi Hunde står omkring mig, onde i Flok omringer mig, de har gennemboret mine Hænder og Fødder,

toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

jeg kan tælle alle mine Ben; med Skadefryd ser de på mig.

îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Mine Klæder deler de mellem sig, om Kjortelen kaster de Lod.

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

Men du, o HERRE, vær ikke fjern, min Redning, il mig til Hjælp!

Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

Udfri min Sjæl fra Sværdet, min eneste af Hundes Vold!

Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

Frels mig fra Løvens Gab, fra Vildoksens Horn! Du har bønhørt mig.

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

Dit Navn vil jeg kundgøre for mine Brødre, prise dig midt i Forsamlingen:

Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

"I, som frygter HERREN, pris ham, ær ham; al Jakobs Æt, bæv for ham, al Israels Æt!

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

Thi han foragtede ikke, forsmåede ikke den armes Råb, skjulte ikke sit Åsyn for ham, men hørte, da han råbte til ham!"

În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

Jeg vil synge din Pris i en stor Forsamling, indfri mine Løfter iblandt de fromme;

Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

de ydmyge skal spise og mættes; hvo HERREN søger, skal prise ham; deres Hjerte leve for evigt!

Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

Den vide Jord skal mærke sig det og omvende sig til HERREN, og alle Folkenes Slægter skal tilbede for hans Åsyn;

Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

thi HERRENs er Riget, han er Folkenes Hersker.

Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

De skal tilbede ham alene, alle Jordens mægtige; de skal bøje sig for hans Åsyn, alle, der nedsteg i Støvet og ikke holdt deres Sjæl i Live.

O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

Ham skal Efterkommeme tjene; om HERREN skal tales til Slægten, der kommer;

Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

de skal forkynde et Folk, der fødes, hans Retfærd. Thi han greb ind.