Job 17

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Brudt er min Ånd, mine Dage slukt, og Gravene venter mig;

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

visselig, Spot er min Del, og bittert er, hvad mit Øje må skue.

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Stil Sikkerhed for mig hos dig! Hvem anden giver mig Håndslag?

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Thi du lukked deres Hjerte for Indsigt, derfor vil du ikke ophøje dem;

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

den, der forråder Venner til Plyndring, hans Sønners Øjne hentæres.

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Til Mundheld har du gjort mig for Folk, jeg er blevet et Jærtegn for dem;

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

mit Øje er sløvet af Kvide, som Skygger er mine Lemmer til Hobe;

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

retsindige stivner af Rædsel ved sligt, over vanhellig harmes den skyldfri,

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

men den retfærdige holder sin Vej, en renhåndet vokser i Kraft.

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Men I, mød kun alle frem igen, en Vismand fnder jeg ikke iblandt jer!

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Mine Dage stunder mod Døden, brudt er mit Hjertes Ønsker;

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Natten gør jeg til Dag, Lyset for mig er Mørke;

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

vil jeg håbe, får jeg dog Bolig i Døden, jeg reder i Mørket mit Leje,

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

Graven kalder jeg Fader, Forrådnelsen Moder og Søster.

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Hvor er da vel mit Håb, og hvo kan øjne min Lykke?

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

Mon de vil følge mig ned i Dødsriget, skal sammen vi synke i Støvet?