Job 16

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Så tog Job til Orde og svarede:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

"Nok har jeg hørt af sligt, besværlige Trøstere er I til Hobe!

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Får Mundsvejret aldrig Ende? Hvad ægged dig dog til at svare?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Også jeg kunde tale som I, hvis I kun var i mit Sted, føje mine Ord imod jer og ryste på Hovedet ad jer,

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

styrke jer med min Mund, ej spare på ynksomme Ord!

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Taler jeg, mildnes min Smerte ikke og om jeg tier, hvad Lindring får jeg?

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Dog nu har han udtømt min Kraft, du bar ødelagt hele min Kreds;

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

at du greb mig, gælder som Vidnesbyrd mod mig, min Magerhed vidner imod mig.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Hans Vrede river og slider i mig, han skærer Tænder imod mig. Fjenderne hvæsser Blikket imod mig,

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

de opspiler Gabet imod mig, slår mig med Hån på Kind og flokkes til Hobe omkring mig;

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Gud gav mig hen i Niddingers Vold, i gudløses Hænder kasted han mig.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Jeg leved i Fred, så knuste han mig, han greb mig i Nakken og sønderslog mig; han stilled mig op som Skive,

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

hans Pile flyver omkring mig, han borer i Nyrerne uden Skånsel, udgyder min Galde på Jorden;

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Revne på Revne slår han mig, stormer som Kriger imod mig.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Over min Hud har jeg syet Sæk og boret mit Horn i Støvel;

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

mit Ansigt er rødt af Gråd, mine Øjenlåg hyllet i Mørke,

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

skønt der ikke er Vold i min Hånd, og skønt min Bøn er ren!

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Dølg ikke, Jord, mit Blod, mit Skrig komme ikke til Hvile!

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Alt nu er mit Vidne i Himlen, min Talsmand er i det høje;

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

gid min Ven lod sig finde! Mit Øje vender sig med Tårer til Gud,

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

at han skifter Ret mellem Manden og Gud, mellem Mennesket og hans Ven!

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Thi talte er de kommende År, jeg skal ud på en Færd, jeg ej vender hjem fra.