Psalms 44

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Zborovođi. Sinova Korahovih. Poučna pjesma.

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Bože, ušima svojim slušasmo, očevi nam pripovijedahu naši, o djelu koje si izveo u danima njihovim - u danima davnim.

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

Rukom si svojom izagnao pogane, a njih posadio, iskorijenio narode, a njih raširio.

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Mačem svojim oni zemlju ne zauzeše niti im mišica njihova donese pobjedu, već desnica tvoja i tvoja mišica i lice tvoje milosno jer si ih ljubio.

Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Ti, o moj Kralju i Bože moj, ti si dao pobjede Jakovu.

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

Po tebi dušmane svoje odbismo, u tvome imenu zgazismo one koji se na nas digoše.

ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

U svoj se luk nisam pouzdavao, nit' me mač moj spasavao.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

Nego ti, ti si nas spasio od dušmana, ti si postidio one koji nas mrze.

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

Dičili smo se Bogom u svako doba i tvoje ime slavili svagda.

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

A sad si nas odbacio i posramio nas i više ne izlaziš, Bože, sa četama našim.

Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Pustio si da pred dušmanima uzmaknemo, i opljačkaše nas mrzitelji naši.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

Dao si nas k'o ovce na klanje i rasuo nas među neznabošce.

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

U bescjenje si puk svoj prodao i obogatio se nisi prodajom.

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Učinio si nas ruglom susjedima našim, na podsmijeh i igračku onima oko nas.

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

Na porugu smo neznabošcima, narodi kimaju glavom nad nama.

la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

Svagda mi je sramota moja pred očima i stid mi lice pokriva

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

zbog pogrdne graje podrugljivaca, zbog osvetljiva dušmanina.

da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

Sve nas to snađe iako te nismo zaboravili niti povrijedili Saveza tvoga,

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

niti nam se srce odmetnulo od tebe, niti nam je noga s tvoje skrenula staze,

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

kad si nas smrvio u boravištu šakalskom i smrtnim nas zavio mrakom.

n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

Da smo i zaboravili ime Boga našega, da smo ruke k tuđem bogu podigli:

Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

zar Bog toga ne bi saznao? TÓa on poznaje tajne srdaca!

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Ali zbog tebe ubijaju nas dan za danom, i mi smo im k'o ovce za klanje.

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Preni se! Što spavaš, Gospode? Probudi se! Ne odbacuj nas dovijeka!

Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Zašto lice svoje sakrivaš, zaboravljaš bijedu i nevolju našu?

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

Jer duša nam se u prah raspala, trbuh nam se uza zemlju prilijepio. [ (Psalms 44:27) Ustani, u pomoć nam priteci, izbavi nas radi ljubavi svoje! ]