Job 17

My breath is corrupt, my days are extinct, the graves are ready for me.

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Are there not mockers with me? and doth not mine eye continue in their provocation?

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Lay down now, put me in a surety with thee; who is he that will strike hands with me?

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

For thou hast hid their heart from understanding: therefore shalt thou not exalt them.

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

He that speaketh flattery to his friends, even the eyes of his children shall fail.

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

He hath made me also a byword of the people; and aforetime I was as a tabret.

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Mine eye also is dim by reason of sorrow, and all my members are as a shadow.

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

Upright men shall be astonied at this, and the innocent shall stir up himself against the hypocrite.

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

The righteous also shall hold on his way, and he that hath clean hands shall be stronger and stronger.

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

But as for you all, do ye return, and come now: for I cannot find one wise man among you.

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

My days are past, my purposes are broken off, even the thoughts of my heart.

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

They change the night into day: the light is short because of darkness.

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

If I wait, the grave is mine house: I have made my bed in the darkness.

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

I have said to corruption, Thou art my father: to the worm, Thou art my mother, and my sister.

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

And where is now my hope? as for my hope, who shall see it?

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

They shall go down to the bars of the pit, when our rest together is in the dust.

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``