Job 6

Allora Giobbe rispose e disse:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Ah, se il mio travaglio si pesasse, se le mie calamità si mettessero tutte insieme sulla bilancia!

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Sarebbero trovati più pesanti che la sabbia del mare. Ecco perché le mie parole sono temerarie.

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Ché le saette dell’Onnipotente mi trafiggono, lo spirito mio ne sugge il veleno; i terrori di Dio si schierano in battaglia contro me.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

L’asino salvatico raglia forse quand’ha l’erba davanti? mugghia forse il bue davanti alla pastura?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Si può egli mangiar ciò ch’è scipito e senza sale? c’è qualche gusto in un chiaro d’uovo?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

L’anima mia rifiuta di toccare una simil cosa, essa è per me come un cibo ripugnante.

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Oh, m’avvenisse pur quello che chiedo, e mi desse Iddio quello che spero!

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Volesse pure Iddio schiacciarmi, stender la mano e tagliare il filo de’ miei giorni!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Sarebbe questo un conforto per me, esulterei nei dolori ch’egli non mi risparmia; giacché non ho rinnegato le parole del Santo.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Che è mai la mia forza perch’io speri ancora? Che fine m’aspetta perch’io sia paziente?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

La mia forza è essa forza di pietra? e la mia carne, carne di rame?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Non son io ridotto senza energia, e non m’è forse tolta ogni speranza di guarire?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Pietà deve l’amico a colui che soccombe, quand’anche abbandoni il timor dell’Onnipotente.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Ma i fratelli miei si son mostrati infidi come un torrente, come l’acqua di torrenti che passano.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Il ghiaccio li rende torbidi, e la neve vi si scioglie;

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

ma passato il tempo delle piene, svaniscono; quando sentono il caldo, scompariscono dal loro luogo.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Le carovane che si dirigon là mutano strada, s’inoltran nel deserto, e vi periscono.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Le carovane di Tema li cercavan collo sguardo, i viandanti di Sceba ci contavan su,

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

ma furon delusi nella loro fiducia; giunti sul luogo, rimasero confusi.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Tali siete divenuti voi per me: vedete uno che fa orrore, e vi prende la paura.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

V’ho forse detto: "Datemi qualcosa" o "co’ vostri beni fate un donativo a favor mio",

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

o "liberatemi dalla stretta del nemico, o "scampatemi di man dei prepotenti"?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Ammaestratemi, e mi starò in silenzio; fatemi capire in che cosa ho errato.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Quanto sono efficaci le parole rette! Ma la vostra riprensione che vale?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Volete dunque biasimar delle parole? Ma le parole d’un disperato se le porta il vento!

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Voi sareste capaci di trar la sorte sull’orfano, e di contrattare il vostro amico!

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Ma pure vi piaccia di rivolgervi a guardarmi, e vedete s’io vi menta in faccia.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Mutate consiglio! Non vi sia in voi iniquità! Mutate consiglio, la mia giustizia sussiste.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

V’è qualche iniquità sulla mia lingua? Il mio palato non distingue più quel ch’è male?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?