Job 3

Allora Giobbe aprì la bocca e maledisse il giorno della sua nascita.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

E prese a dire così:

A luat cuvîntul şi a zis:

"Perisca il giorno ch’io nacqui e la notte che disse: "E’ concepito un maschio!"

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Quel giorno si converta in tenebre, non se ne curi Iddio dall’alto, né splenda sovr’esso raggio di luce!

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Se lo riprendano le tenebre e l’ombra di morte, resti sovr’esso una fitta nuvola, le eclissi lo riempian di paura!

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Quella notte diventi preda d’un buio cupo, non abbia la gioia di contar tra i giorni dell’anno, non entri nel novero de’ mesi!

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Quella notte sia notte sterile, e non vi s’oda grido di gioia.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

La maledicano quei che maledicono i giorni e sono esperti nell’evocare il drago.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Si oscurino le stelle del suo crepuscolo, aspetti la luce e la luce non venga, e non miri le palpebre dell’alba,

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

poiché non chiuse la porta del seno che mi portava, e non celò l’affanno agli occhi miei.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Perché non morii nel seno di mia madre? Perché non spirai appena uscito dalle sue viscere?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Perché trovai delle ginocchia per ricevermi e delle mammelle da poppare?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Ora mi giacerei tranquillo, dormirei, ed avrei così riposo

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

coi re e coi consiglieri della terra che si edificarono mausolei,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

coi principi che possedean dell’oro e che empiron d’argento le lor case;

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

o, come l’aborto nascosto, non esisterei, sarei come i feti che non videro la luce.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Là cessano gli empi di tormentare gli altri. Là riposano gli stanchi,

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

là i prigioni han requie tutti insieme, senz’udir voce d’aguzzino.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Piccoli e grandi sono là del pari, e lo schiavo è libero del suo padrone.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Perché dar la luce all’infelice e la vita a chi ha l’anima nell’amarezza,

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

i quali aspettano la morte che non viene, e la ricercano più che i tesori nascosti,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

e si rallegrerebbero fino a giubilarne, esulterebbero se trovassero una tomba?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Perché dar vita a un uomo la cui via è oscura? e che Dio ha stretto in un cerchio?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Io sospiro anche quando prendo il mio cibo, e i miei gemiti si spandono com’acqua.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Non appena temo un male, ch’esso mi colpisce; e quel che pavento, mi piomba addosso.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Non trovo posa, né requie, né pace, il tormento è continuo!"

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``