Psalms 102

A nyomorultnak imádsága, a mikor eleped és kiönti panaszát az Úr elé.

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Uram, hallgasd meg az én imádságomat, és kiáltásom jusson te hozzád!

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Ne rejtsd el a te orczádat tőlem; mikor szorongatnak engem, hajtsd hozzám a te füledet; mikor kiáltok, hamar hallgass meg engem!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Mert elenyésznek az én napjaim, mint a füst, és csontjaim, mint valami tűzhely, üszkösök.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Letaroltatott és megszáradt, mint a fű az én szívem; még kenyerem megevéséről is elfelejtkezem.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Nyögésemnek szavától csontom a húsomhoz ragadt.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Hasonló vagyok a pusztai pelikánhoz; olyanná lettem, mint a bagoly a romokon.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Virrasztok és olyan vagyok, mint a magános madár a háztetőn.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Minden napon gyaláznak engem ellenségeim, csúfolóim esküsznek én reám.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Bizony a port eszem kenyér gyanánt, és italomat könyekkel vegyítem,

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

A te felindulásod és búsulásod miatt; mert felemeltél engem és földhöz vertél engem.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Napjaim olyanok, mint a megnyúlt árnyék; magam pedig, mint a fű, megszáradtam.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

De te Uram örökké megmaradsz, és a te emlékezeted nemzetségről nemzetségre *áll.*

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Te kelj fel, könyörülj a Sionon! Mert ideje, hogy könyörülj rajta, mert eljött a megszabott idő.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Mert kedvelik a te szolgáid annak köveit, és a porát is kímélik.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

És félik a népek az Úrnak nevét, és e földnek minden királya a te dicsőségedet;

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

Mivelhogy az Úr megépítette a Siont, megláttatta magát az ő dicsőségében.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Oda fordult a gyámoltalanok imádsága felé, és azoknak imádságát meg nem útálta.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Irattassék meg ez a következő nemzedéknek, és a teremtendő nép dicsérni fogja az Urat.

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Mert alátekintett az ő szentségének magaslatáról; a mennyekből a földre nézett le az Úr.

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Hogy meghallja a fogolynak nyögését, *és* hogy feloldozza a halálnak fiait.

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

Hogy hirdessék a Sionon az Úrnak nevét, és az ő dicséretét Jeruzsálemben.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Mikor egybegyűlnek a népek mindnyájan, és az országok, hogy szolgáljanak az Úrnak.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Megsanyargatta az én erőmet ez útban, megrövidítette napjaimat.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Ezt mondám: Én Istenem! Ne vígy el engem az én napjaimnak felén; a te esztendeid nemzedékek nemzedékéig *tartanak.*

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Régente fundáltad a földet, s az egek is a te kezednek munkája.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Azok elvesznek, de te megmaradsz; mindazok elavulnak, mint a ruha; mint az öltözetet, elváltoztatod azokat, és elváltoznak.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

De te ugyanaz vagy, és a te esztendeid el nem fogynak. * (Psalms 102:29) A te szolgáidnak fiai megmaradnak, és az ő magvok erősen megáll előtted. *

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.