Job 7

הלא צבא לאנוש על ארץ וכימי שכיר ימיו׃

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

כעבד ישאף צל וכשכיר יקוה פעלו׃

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

כן הנחלתי לי ירחי שוא ולילות עמל מנו לי׃

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

אם שכבתי ואמרתי מתי אקום ומדד ערב ושבעתי נדדים עדי נשף׃

Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

לבש בשרי רמה וגיש עפר עורי רגע וימאס׃

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

ימי קלו מני ארג ויכלו באפס תקוה׃

Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

זכר כי רוח חיי לא תשוב עיני לראות טוב׃

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

לא תשורני עין ראי עיניך בי ואינני׃

Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

כלה ענן וילך כן יורד שאול לא יעלה׃

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

לא ישוב עוד לביתו ולא יכירנו עוד מקמו׃

Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

גם אני לא אחשך פי אדברה בצר רוחי אשיחה במר נפשי׃

De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

הים אני אם תנין כי תשים עלי משמר׃

Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

כי אמרתי תנחמני ערשי ישא בשיחי משכבי׃

Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

וחתתני בחלמות ומחזינות תבעתני׃

atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

ותבחר מחנק נפשי מות מעצמותי׃

Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

מאסתי לא לעלם אחיה חדל ממני כי הבל ימי׃

Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

מה אנוש כי תגדלנו וכי תשית אליו לבך׃

Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

ותפקדנו לבקרים לרגעים תבחננו׃

să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

כמה לא תשעה ממני לא תרפני עד בלעי רקי׃

Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

חטאתי מה אפעל לך נצר האדם למה שמתני למפגע לך ואהיה עלי למשא׃

Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

ומה לא תשא פשעי ותעביר את עוני כי עתה לעפר אשכב ושחרתני ואינני׃

Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``