Job 17

רוחי חבלה ימי נזעכו קברים לי׃

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

אם לא התלים עמדי ובהמרותם תלן עיני׃

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

שימה נא ערבני עמך מי הוא לידי יתקע׃

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

כי לבם צפנת משכל על כן לא תרמם׃

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

לחלק יגיד רעים ועיני בניו תכלנה׃

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

והצגני למשל עמים ותפת לפנים אהיה׃

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

ותכה מכעש עיני ויצרי כצל כלם׃

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

ישמו ישרים על זאת ונקי על חנף יתערר׃

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

ויאחז צדיק דרכו וטהר ידים יסיף אמץ׃

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

ואולם כלם תשבו ובאו נא ולא אמצא בכם חכם׃

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

ימי עברו זמתי נתקו מורשי לבבי׃

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

לילה ליום ישימו אור קרוב מפני חשך׃

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

אם אקוה שאול ביתי בחשך רפדתי יצועי׃

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

לשחת קראתי אבי אתה אמי ואחתי לרמה׃

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

ואיה אפו תקותי ותקותי מי ישורנה׃

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

בדי שאל תרדנה אם יחד על עפר נחת׃

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``