Job 3

Bout pou bout, Jòb louvri bouch li, li pran madichonnen jou l' te fèt la.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Li di konsa:

A luat cuvîntul şi a zis:

-Se pou Bondye efase jou m' te fèt la. Se pou l' efase jou lannwit m' te konmanse devlope nan vant manman m' lan.

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Fè jou sa a tounen fènwa, Bondye! Kote ou chita anwo a, pa janm chonje jou sa a ankò. Pa janm kite limyè solèy klere l'.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Se pou fènwa anvayi jou sa a. Se pou nwaj kouvri l' nèt. Se pou lonbraj lanmò bouche l' nèt.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Jou lannwit sa a, se pou fènwa pran l' pou li nèt. Se pou l' disparèt nèt nan lanne a pou yo pa janm konte l' nan almanak ankò.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Se pou jou lannwit sa a fè cheve nan tèt moun kanpe, pou yo pa tande pèsonn ap ri!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Se pou chòche yo bay jou lannwit sa a madichon, yo menm ki konn ki jan pou yo eksite levyatan an!

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Pa kite gwo zetwal devanjou a klere jou sa a. Pa janm fè bajou kase pou li, pou l' pa janm wè solèy leve.

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Paske li pa t' enpoze m' soti nan vant manman m', li pa t' egzante m' tout soufrans sa yo.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Poukisa mwen pa t' mouri depi nan vant manman m'? Poukisa mwen pa t' tou mouri nan pasaj kite sa?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Poukisa mwen te jwenn yon manman ki pran m' sou jenou li epi ki ban m' tete?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Si m' te mouri, atò konsa mwen pa ta nan tout lapenn sa a. Mwen ta kouche yon kote ap dòmi ak kè poze,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

ansanm ak wa yo ak gwo chèf yo, ki fè bati gwo tonm pou yo nan mitan dezè.

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

Mwen ta kouche ap dòmi ansanm ak chèf ki te gen kay yo plen lò ak ajan.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Ou ankò, mwen ta tankou yon timoun ki fèt anvan tèm, tankou timoun ki fèt tou mouri.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Kote yo ye anba tè a, mechan yo sispann bay kò yo mouvman. Anba tè a, sa ki bouke travay ap poze kò yo.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Anba tè a, tout prizonye gen kè poze. Yo p'ap tande vwa majò prizon an nan zòrèy yo.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Anba tè a, se menm bagay pou grannèg kou malere. Ata esklav pa gen mèt ankò!

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Poukisa, Bondye, ou kite moun ki nan mizè ap viv? Poukisa ou bay moun ki nan gwo lapenn lavi?

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Y'ap tann lanmò konsa. Men, lanmò pa vini! Yo ta pito lanmò pase nenpòt gwo richès!

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Yo pa gen kè kontan toutotan yo pa mouri, toutotan yo pa ale anba tè.

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Yo pa konn sa pou yo fè. Bondye sènen yo kote yo pase.

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Mwen pa ka manje. Se plenn m'ap plenn. M'ap soufri, dlo nan je m' tankou larivyè k'ap koule.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Sa m' pè rive m' lan, se li k'ap rive m'. Sa m' pa ta vle wè a, se li ki tonbe sou mwen.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Kè m' pa poze. Tèt mwen pa la. Mwen pa ka dòmi. Se soti nan ka tonbe nan ka.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``