Job 17

Brudt er min Ånd, mine Dage slukt, og Gravene venter mig;

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

visselig, Spot er min Del, og bittert er, hvad mit Øje må skue.

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Stil Sikkerhed for mig hos dig! Hvem anden giver mig Håndslag?

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Thi du lukked deres Hjerte for Indsigt, derfor vil du ikke ophøje dem;

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

den, der forråder Venner til Plyndring, hans Sønners Øjne hentæres.

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Til Mundheld har du gjort mig for Folk, jeg er blevet et Jærtegn for dem;

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

mit Øje er sløvet af Kvide, som Skygger er mine Lemmer til Hobe;

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

retsindige stivner af Rædsel ved sligt, over vanhellig harmes den skyldfri,

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

men den retfærdige holder sin Vej, en renhåndet vokser i Kraft.

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

Men I, mød kun alle frem igen, en Vismand fnder jeg ikke iblandt jer!

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Mine Dage stunder mod Døden, brudt er mit Hjertes Ønsker;

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Natten gør jeg til Dag, Lyset for mig er Mørke;

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

vil jeg håbe, får jeg dog Bolig i Døden, jeg reder i Mørket mit Leje,

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Graven kalder jeg Fader, Forrådnelsen Moder og Søster.

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

Hvor er da vel mit Håb, og hvo kan øjne min Lykke?

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Mon de vil følge mig ned i Dødsriget, skal sammen vi synke i Støvet?

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``