Job 16

Så tog Job til Orde og svarede:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Nok har jeg hørt af sligt, besværlige Trøstere er I til Hobe!

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Får Mundsvejret aldrig Ende? Hvad ægged dig dog til at svare?

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Også jeg kunde tale som I, hvis I kun var i mit Sted, føje mine Ord imod jer og ryste på Hovedet ad jer,

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

styrke jer med min Mund, ej spare på ynksomme Ord!

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Taler jeg, mildnes min Smerte ikke og om jeg tier, hvad Lindring får jeg?

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Dog nu har han udtømt min Kraft, du bar ødelagt hele min Kreds;

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

at du greb mig, gælder som Vidnesbyrd mod mig, min Magerhed vidner imod mig.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Hans Vrede river og slider i mig, han skærer Tænder imod mig. Fjenderne hvæsser Blikket imod mig,

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

de opspiler Gabet imod mig, slår mig med Hån på Kind og flokkes til Hobe omkring mig;

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Gud gav mig hen i Niddingers Vold, i gudløses Hænder kasted han mig.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Jeg leved i Fred, så knuste han mig, han greb mig i Nakken og sønderslog mig; han stilled mig op som Skive,

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

hans Pile flyver omkring mig, han borer i Nyrerne uden Skånsel, udgyder min Galde på Jorden;

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Revne på Revne slår han mig, stormer som Kriger imod mig.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Over min Hud har jeg syet Sæk og boret mit Horn i Støvel;

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

mit Ansigt er rødt af Gråd, mine Øjenlåg hyllet i Mørke,

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

skønt der ikke er Vold i min Hånd, og skønt min Bøn er ren!

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Dølg ikke, Jord, mit Blod, mit Skrig komme ikke til Hvile!

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Alt nu er mit Vidne i Himlen, min Talsmand er i det høje;

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

gid min Ven lod sig finde! Mit Øje vender sig med Tårer til Gud,

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

at han skifter Ret mellem Manden og Gud, mellem Mennesket og hans Ven!

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Thi talte er de kommende År, jeg skal ud på en Færd, jeg ej vender hjem fra.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.