Psalms 22

Přednímu zpěváku k času jitřnímu, žalm Davidův.

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

Bože můj, Bože můj, pročež jsi mne opustil? Vzdálils se od spasení mého a od slov naříkání mého.

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

Bože můj, přes celý den volám, a neslyšíš, i v noci, a nemohu se utajiti.

Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

Ty zajisté jsi svatý, zůstávající vždycky k veliké chvále Izraelovi.

În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

V toběť doufali otcové naši, doufali, a vysvobozovals je.

Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

K tobě volávali, a spomáhals jim; v tobě doufali, a nebývali zahanbeni.

Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

Já pak červ jsem, a ne člověk, útržka lidská a povrhel vůbec.

Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

Všickni, kteříž mne vidí, posmívají se mi, ošklebují se, a hlavami potřásají, říkajíce:

,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

Spustiltě se na Hospodina, nechť ho vysvobodí; nechať jej vytrhne, poněvadž se mu v něm zalíbilo.

Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

Ješto ty jsi, kterýž jsi mne vyvedl z života, ustaviv mne v doufání při prsích matky mé.

de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

Na tebeť jsem uvržen od narození svého, od života matky mé Bůh můj ty jsi.

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

Nevzdalujž se ode mne, nebo ssoužení blízké jest, a nemám spomocníka.

O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

Obkličujíť mne býkové mnozí, silní volové z Bázan obstupují mne.

Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

Otvírají na mne ústa svá, jako lev rozsapávající a řvoucí.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

Jako voda rozplynul jsem se, a rozstoupily se všecky kosti mé, a srdce mé jako vosk rozpustilo se u prostřed vnitřností mých.

Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

Vyprahla jako střepina síla má, a jazyk můj přilnul k dásním mým, anobrž v prachu smrti položils mne.

Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

Nebo psi obskočili mne, rota zlostníků oblehla mne, zprobijeli ruce mé i nohy mé.

toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

Mohl bych sčísti všecky kosti své, oni pak hledí na mne, a dívají se mi.

îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Dělí mezi sebou roucha má, a o můj oděv mecí los.

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

Ale ty, Hospodine, nevzdalujž se, sílo má, přispěj k spomožení mému.

Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

Vychvať od meče duši mou, a z moci psů jedinkou mou.

Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

Zachovej mne od úst lva, a od rohů jednorožcových vyprosť mne.

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

I budu vypravovati bratřím svým o jménu tvém, u prostřed shromáždění chváliti tě budu, řka:

Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

Kteříž se bojíte Hospodina, chvalte jej, všecko símě Jákobovo ctěte jej, a boj se ho všecka rodino Izraelova.

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

Nebo nepohrdá, ani se odvrací od trápení ztrápeného, aniž skrývá tváři své od něho, nýbrž když k němu volá, vyslýchá jej.

În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

O tobě chvála má v shromáždění velikém, sliby své plniti budu před těmi, kteříž se bojí tebe.

Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

Jísti budou tiší a nasyceni budou, chváliti budou Hospodina ti, kteříž ho hledají, živo bude srdce vaše na věky.

Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

Rozpomenou a obrátí se k Hospodinu všecky končiny země, a skláněti se budou před ním všecky čeledi národů.

Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

Nebo Hospodinovo jest království, a onť panuje nad národy.

Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

Jísti budou a skláněti se před ním všickni tuční země, jemu se klaněti budou všickni sstupující do prachu, a kteříž duše své nemohou při životu zachovati.

O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

Símě jejich sloužiti mu bude, a přičteno bude ku Pánu v každém věku. [ (Psalms 22:32) Přijdouť, a lidu, kterýž z nich vyjde, vypravovati budou spravedlnost jeho; nebo ji skutkem vykonal. ]

Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.