Psalms 102

Molitva nevoljnika koji je klonuo pa svoju tugu izlijeva

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Jahve, usliši molitvu moju, i vapaj moj k tebi da dođe!

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Nemoj sakrivati lice od mene u dan moje nevolje! Prigni k meni uho svoje: kad te prizovem, brzo me usliši!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Jer moji dani nestaju poput dima, a moje kosti gore kao oganj.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Srce mi se suši kao pokošena trava i kruh svoj zaboravljam jesti.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Od snažnih jecaja mojih kosti mi uz kožu prionuše.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Sličan sam čaplji u pustinji, postah k'o ćuk na pustoj razvalini.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Ne nalazim sna i uzdišem k'o samotan vrabac na krovu.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Svagda me grde dušmani moji; mnome se proklinju što bjesne na me.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Pepeo jedem poput kruha, a piće svoje miješam sa suzama

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

zbog tvoje ljutine i gnjeva, jer si me digao i bacio.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Moji su dani k'o oduljena sjena, a ja se, gle, sušim poput trave.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

A ti, o Jahve, ostaješ dovijeka i tvoje ime kroza sva koljena.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Ustani, smiluj se Sionu: vrijeme je da mu se smiluješ - sada je čas!

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Jer milo je slugama tvojim kamenje njegovo, žale ruševine njegove.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Tad će se pogani bojati, Jahve, imena tvojega i svi kraljevi zemlje slave tvoje

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

kad Jahve opet sazda Sion, kad se pokaže u slavi svojoj,

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

kad se osvrne na prošnju ubogih i ne prezre molitve njihove.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Nek' se zapiše ovo za budući naraštaj, puk što nastane neka hvali Jahvu.

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Jer Jahve gleda sa svog uzvišenog svetišta, s nebesa na zemlju gleda

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

da čuje jauke sužnjeva, da izbavi smrti predane,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

da se na Sionu navijesti ime Jahvino i njegova hvala u Jeruzalemu

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

kad se narodi skupe i kraljevstva da služe Jahvi.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Putem je istrošio sile moje, skratio mi dane.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Rekoh: "Bože moj, nemoj me uzeti u sredini dana mojih! Kroza sva koljena traju godine tvoje.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

U početku utemelji zemlju, i nebo je djelo ruku tvojih.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Propast će, ti ćeš ostati, sve će ostarjeti kao odjeća. Mijenjaš ih poput haljine i nestaju:

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

ti si uvijek isti - godinama tvojim nema kraja. [ (Psalms 102:29) Djeca će tvojih slugu živjeti u miru i potomstvo će njihovo trajati pred tobom. ]

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.